tendinte suicidale

Oooo, ce pierdere grea, ce artist, ce voce! De ce? De ce a facut-o? Ce a indemnat-o? Oare suferea in tacere? Oare din dragoste? Oare ce va fi diseara pe Otv? Cum va face bunul si milostivul Dan o emisiune senzationala, in exclusivitate din celula de la jilava despre moartea fulgeratoare a celebrei artiste?!
Cata filantropie! Cum vor curge rauri de cerneala... Cum cineva o sa descopere ca la etajul trei in blocul vecin era o coada de lemn lasata langa ghiena si care ar putea fi de la un topor... Si ce cauta un topor la etajul trei in blocul de langa casa unde se presupune ca si-a curmat zilele artista? Si cate nopti pierdute, cate babete triste si ingandurate, cate pensii reduse drastic de un guvern impotent, cate cd-uri post-mortem vandute cand inca n-a apucat holograma sa se usuce pe ele! Cate zile le va lua astora sa opreasca subventia la medicamente, pt ca uite la ce folosesc romanii pastilele! Medicamentele ieftine ne ucid artistii! Pensionari, sacrificati-va de dragul artei! Eheee...cate si mai cate!
Pai sa ne fie clar, tata, ca asta e abia inceputul. Pai ce putea fi mai tare ca Elodia, mah? Cui ii trecea prin minte un subiect mai tare ca asta? Cine credea ca poti gasi putina decenta in tara asta? Pai ala care credea asta e idiot, tata! Idiot!
Bah, romanul se excita la prost gust si mahala. Ce poate fi mai tare decat erectia falica pornita dintr-un creier infertil?!?
Sa va fie clar, ca aici nici sa te sinucizi nu mai poti. Cel putin nu intr-o maniera decenta si demna de luat in calcul.
A fi decent intr-o ciorba ca asta, e ca si cum i-ai cere unui urs polar sa faca dragoste cu o foca dupa ce n-a mai halit nimic vreo 6 luni.
Bah, ala care nu recunoaste ca a facut o laba la pubertate cu gandul la duduia cu pricina...pai ala nu e barbat, mah... e un fatalau sau homosexual. Toti ar trebui sa suferim acum, mah... nu doar babele si femeile casnice. Nu la otv, antena si pro, ci in fata la filarmonica sa vina Madona, Mariah Carey, Laura Pausini si Marioara Murarescu si sa planga cu lacrimi de crocodil, acompaniate de o droaie de handralai cu varste intre 25 si 40 de ani, care si-au balanganit-o macar o data visand la gagica cu parul de foc. Pai asta bocet, tata!
Acum, hai, luati-ma la pietre ca blamez o unica artista, ce nu mai exista... Dar nu blamez, nu fiti tampiti! Probabil ca d-asta intra femeile in depresie. Hai sa nu fim ipocriti! Daca era vreo Elizabeta Polihroniade, vreo Jeana Gheorghiu, vreo gherla d-asta, da...eram de acord ca nu avea niciun motiv. Bah, dar cand stii ca acum 15 ani faceai furori si te integrai perfect in fanteziile oricarui pustan sanatos la cap...atunci e nasol. Ajungi la varsta la care realizezi ca trebuie sa mai iesi cu ceva la inaintare ca sa te faci remarcata. Din pacate fizicul incepe sa nu te mai ajute, psihicul cedeaza si el. Intri in impas. Vrei ce n-ai avut. Nu-ti mai pasa de boschetarul care inca mai tanjeste sa ti-o traga. Vrei sa fie ca inainte, sa ai lumea la picioare... ma rog, lumea la care te limitezi tu. Pai ce daca l-ai cunoscut pe Sabin Balasa sau ai luat masa o data cu Liiceanu. Nu, tata, viata te trimite in iad oricum. Aviz proastelor care cred ca daca au 25 de ani si le baga toti labarii in seama, se va intampla asta si peste 10 ani. Nu, fetitele mele...peste 10 ani, cu mari eforturi si daca sunteti deosebit de norocoase poate va mai intinde vreunul o mana...sau macar un deget. Peste 15 ani sunteti scoase din circuit si cui dracu ii mai pasa daca stati voi ca simpli spectatori pe margine si asistati la circ ca niste obiecte de decor sau va eutanasiati singure.
Cazul de mai sus e unul clasic, simplu si se incadreaza perfect in cadrul lucrarii renumitului sociolog si doctor in filosofie Emile Durkheim, numita "Factorii extra-sociali" si care trateaza actul suicidal in patru capitole. Capitolul unu: sinuciderea si starile psihopatice, imparte sinuciderea in patru tipuri.
Al doilea tip se numeste: Sinuciderea melancolica - este legata de o stare generala exagerata de depresie si tristete, care-l determina pe bolnav sa nu mai aprecieze relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur. Viata este vazuta in negru, si i se pare plictisitoare si dureroasa. Acesti bolnavi sunt foarte perseverenti in telul urmarit.
De unde concluzia artistului neinteles, care traieste intr-o societate murdara si care nu se mai regaseste in albul fertil al puritatii umane ( utopic si inexistent de-a lungul istoriei omenirii )? Societate mizerabila, abis, groaza, haos, boli, dezumanizare sunt teremeni etern valabili si aplicabili in orice moment istoric, asupra oricarei societati. Nimic nou.
A rezona cu prezentul, a fi constient si echilibrat, denota un caracter puternic si greu de obtinut la exemplarele ce alcatuiesc specia umana. Tocmai d-asta exceptiile se remarca si devin modele demne de urmat.
Saraca fata, din pacate pt statutul ei de pseudoartist decazut in abisul unui sistem bolnav ce nu-si respecta valorile, traditiile, moralitatea, religia samd, ea nu va fi data ca exemplu nimanui. Faptul ca ajungi sa fii un om neinteles, nu te transforma in artist de valoare. E tristul adevar.
Si va mai intreb asa, in treacat, ca un superficial ce sunt: Bah, daca gagica asta, Dumnezeu sa-o odihneasca, era un mare artist, atunci sa-mi fie cu iertare, dar Brancusi sau Eliade ce mortii ma-sii au fost???