E foarte greu sa traiesti impacandu-te cu adevarul despre tine si mult mai usor iti vine a trai cu minciunile despre mine si fratii mei.
Intre noi doi sunt atat de multe diferente, atat de mare prapastia, atat de diferite lumile, incat ar trebui sa renasca universul si sa moara de un infinit de ori, si tot nu stiu daca ne-am situa vreodata pe acelasi drum. Nici macar la o distanta scurta nu-mi va fi dat sa te vad. Nici nu mi-as roti capul dupa tine, ce-i drept.
In spatele tau stau sa moara toate sperantele mele de cand eram copil si pana mai ieri. In spatele tau dispare tot ce m-a incalzit vreodata. Singurele sentimente de apartenenta pe care le-am avut, se pierd in abisul mitocaniei tale, strivite de greutatea pe care ti-au pus-o altii pe umeri si care te va strivi si pe tine la un moment dat. Asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu, pentru ca nu esti decat un vierme colorat in tara viermilor speriati. Iti meriti soarta. Singurul lucru care imi incanta mintea imbolnavita de furia vremurilor, este faptul ca voi fi acolo sa te privesc cum te scufunzi in propria-ti mizerie. Nu o sa iti intind mana. Nu o va face nimeni. Lumea va fi iar preocupata sa traiasca, sa isi linga ranile, sa isi scoata copiii la lumina soarelui. Soare pe care nu-l vei mai vedea de acolo de unde vei fi tu.
Poti da vina pe soarta, pe diavol sau pe cei din jur, nici in ultima clipa nu vei realiza ca e doar vina ta. E vina pe care o suporti fara sa stii ca te macina. Limbajul tau de mahala se va transforma intr-un strigat de neputinta. Esti pe calea cea rea. Esti pe calea pe care o meriti.
Nu imi pasa de tine. Esti atat de diferit, de bolnav, de murdar, de afundat in mocirla, incat tot aurul pe care-l porti in buzunare te va trage mai adanc in noroi. E locul tau. Eu nu pot decat de undeva de sus sa admir peisajul.
Ironia este ca cei ca tine, inca nu si-au anticipat soarta, la fel cum nici tu nu ai fost in stare. E rolul vostru, al prostilor, sa duceti povara nesimtirii mai departe.
Bine ca te-ai nascut in Romania. Oriunde in alta parte erai ars pe rug si spulberat. Aici esti in locul potrivit. Meriti tot ce primesti cu prisosinta. Inca mai e loc. Sub protectia unei societati innebunite dupa mercantilism si kitch, apari ca un pseudofilosof de mana a cincea si iti expui ineptiile pe la toate posturile media de calitate indoielnica.
Patetic si jalnic te indrepti cu toata viteza inainte, spre prapastia ce singur ti-ai sapat-o. Esti atat de previzibil. Prostia ta e una limitata si plictisitoare. Scriu asta indoindu-ma ca tu, daca ai ajunge la performanta de a citi vreodata, ai putea intelege ca prost e cel care repeta aceiasi greseala de maxim trei ori. Pentru tine nu s-a inventat inca termen de comparatie...
Iti calc pe cap adeptii, pentru ca nu imi place sa ma manjesc cu cacat si am toata scarba posibila pentru cei ce stau cu mana intinsa la poarta casei tale.
Ma amuza teribil cei care se apleaca pentru a te linge in partile dorsale. Cunoscandu-ti surogatul de caracter pe care il posezi, stiu ca in scurt timp te vei intoarce si cu fata spre ei.
Am dreptul sa iti aplic corectii tie si celor ce te apara. Am dreptul sa scuip in fata majoritatea nevertebratelor ce colcaie precum serpii pe emblema sfanta. Pot si vreau sa fac asta. Pentru ca nu-mi pasa de cei slabi si prosti, nu-mi pasa de ipocriti si falsi, nu-mi pasa de viermi, de scursurile unei societati bombardate cu informatii infectate cu cele mai cumplite boli. Bolile mintii.
Je ne regrette rien!
Dormi, ciobane... e somnul ce naste monstri. Intr-o zi o sa te trezesti in cosmarul ce acum iti bantuie doar noptile. Esti cel care-L jigneste pe Dumnezeu prin asociere.
El te iarta... NOI NU!
Spre deliciul publicului, voi reveni...
