marți, 25 ianuarie 2011

o gura de oxigen

Buna seara!
M-ati si uitat?!?
Era cazul!
Pornind de la ciudatul sentiment ce ma incearca recitind ce am scris in anul trecut, am ajuns la inevitabila concluzie cum ca ar fi cazul sa pun din nou mana pe... pe ce?!
Pe tot ce pun mana, mai mult sau mai putin intamplator, stric. Nu reusesc sa recapat echilibrul. Acum nici nu mai stiu daca l-am stapanit vreodata. Port asupra mea vina celui care paseste in surdina, a celui care nu vrea sa strice cu intrebarile sale pacea celor din jur. Port vina celui care ridica superficialitatea la rang de arta si se lasa apoi sedus de ea. Devin, intr-o clipa, inchipuirea celor ce isi doresc linistea absurda. Capat falsa noblete a unui surdo-mut, pe care soarta l-a inzestrat cu nenumarate talente inca nedescoperite.
Poate ca circul s-a mutat. In urma sa raman ridurile in iarba si lemnele arse ce fumega a toamna.
Mai tarziu se lasa ceata, frigul, viscolul, durerea, nepasarea, uitarea.
As fi plecat de ieri, dar stiu ca drumul e blocat. As fi ramas, dar stiu ca asta iti imaginai. Urasc sa fiu previzibil...atat de previzibil. Poate prea previzibil, incat nici sa nu te astepti la urmatoarul meu pas. Ma pot surprinde uneori, mai ales cand falsa modestie si un pseudoentuziasm de mahala imi inunda jumatatea intunecata a personalitatii mele, aparent fara cusur.
Dau la schimb apatia zilelor plictisitoare de iarna, pe doua-trei ore petrecute intr-un somn linistit, unde visele iti pot aduce un zambet. As vrea...
Vorbesc despre minciuna. E comod. E practic si natural pe parcurs. E al dracului de simplu. Totul se reduce exact ca in ecuatiile de clasa a opta. Ramai cu o singura necunoscuta, apoi, te chinui o viata intreaga s-o seduci... Banal!
Invartindu-ma in jurul acelorasi obscure explicatii, descopar noi raspunsuri aparent logice la intrebarile nascute din minciuna mama. Se dezvolta o intreaga opera de trei parale. Un dans grotesc al unei societati cu continutul scurs. Pura comedie.
Astept sa treaca timpul, dar parca as mai astepta ceva. Nu stiu. Asa imi vine. Sa tot astept si sa se tot intample. Imi pare ca e un joc ce tine de cand lumea. Fascinant pentru cineva care constientizeaza o data la... La dracu! Poate o data si atat.
Bai, sa va spun o chestie. As pierde vremea daca as mai scrie. Jur ca am incredere in ce vad la fel de putin cum am in ce cred. Ma pot transpune in cea mai simpla poveste si sa numar pe degete lucrurile care va incanta, dar parca mai frumos este sa lasi imaginatia libera si nesupravegheata in curtea din spatele casei. M-ar putea cineva contrazice?!?
Cat despre adevar si minciuna, ma intorc la Mister Feodor Mihailovici Dostoievski, care scria asa: "Adevarul adevarat este intotdeauna neverosimil. Ca sa faci adevarul sa para verosimil, trebuie sa-i mai adaugi si putina minciuna".
La somn!