Cine sunt cei care au cazut de acord? Cand s-a cazut de acord si unde? La ce servesc aceste minciuni?
O afirmatie mai mult decat reala naste zeci de intrebari, la fel cum adevarul naste haos, anarhie si purul adevar se transforma in iadul pe pamant.
Adevarul si minciuna, binele si raul, realul si irealul pot fi maxim abstractizate atunci cand ne gandim la ele subiectiv. Istoria, religia, parintii, societatea, guvernul, profesorii si mai nou mass-media sunt cele care formeaza caracterul individului din ziua de azi. Fiecare intr-o mai mare sau mai mica masura. Binele si raul sunt notiuni indisolubile, filosofice, ce se anuleaza reciproc si care de multe ori sunt confundate cu placerea, respectiv cu durerea. Punctual putem accepta asocierea de mai sus ca fiind una adevarata, dar global ar trebui sa identificam termeni cu caracter utopic precum binele absolut si raul absolut, ceea ce este imposibil.
Binele si raul exista la fel de mult cum nu exista. Adevarul si minciuna se supun aceleiasi reguli. Timpul si spatiul, care ne delimiteaza existenta si ne fac sa acceptam ca atare ideea de real, sunt si ele la randul lor relative.
Din tot ce am scris mai sus, denota un singur lucru de care puteti fi mai mult sau mai putin siguri: suntem supusi doar unei perceptii subiective ce este generata la randul sau de catre mecanismul cognitiv al fiecaruia. Notiunile pe care le acumulam ajung sa ne defineasca. Punct.
De ce am spus toate astea?!
Pentru ca urmeaza sa va aduc la cunostinta incepand cu ziua de azi, lucruri pe care in mod normal nu le invatati la scoala si nu le veti invata niciodata.
De ce?!?
Pentru ca adevarul este intotdeauna gri, nu alb....binele isi trage seva din suferinta si raul aduce de multe ori placere, nu durere... Sunt lucruri pe care le percepeti zi de zi la nivelul subconstientului, dar care daca ar lovi in constientul individual, ar naste dezastre.
Echilibrul care provoaca Dezechilibru. Diavolul a fost Inger. Omul e creatie Divina. Natura naste Perfectiunea... Istoria e un adevar trunchiat sau o minciuna. Mass-media e noua religie. Dumnezeu e cumulul tuturor raspunsurilor corecte existente in Univers.
Episodul 1
Scrisoarea lui Corneliu Zelea Codreanu. catre Nicolae Iorga
"
Pentru profesorul Iorga
Comerţul legionar de la Obor şi de la Lazăr
Astăzi, sâmbătă 26 martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante, de la Obor şi de la Liceul Lazăr, au fost închise de autorităţi.
La cel dintâi s-a prezentat comisarul Şef Furducescu, de la Circ. a 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent.
La cel de al doilea, comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin să evacueze şi să închidă imediat localul.
Când acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), domnii de astăzi ne spuneau:
Nu aşa veţi rezolva problema evreiască.
Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ, ca ei!
Iată, ne-am apucat, cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă.
Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi, fără milă, înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe.
Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvânt din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă ce am greşit acum? Ne scoateţi o crimă din ceea ce voi înşivă ne îndemnaţi ieri să facem?
Vine profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comerţului românesc creştin răpus de jidani, şi făcând apel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate şi ne răpune el pe noi, pe români.
Sub guvernarea fericită şi creştină a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai există în România nici jidani, nici comerţ jidănesc, nici problema jidănească.
Nu mai existăm decât noi, care trebuie să fim nimiciţi prin orice mijloace.
Niciodată nici un cuvânt rău pentru profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi bună cuviinţă.
De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi.
Intre bliduri (adică la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare
Ei bine, nu mai pot!
Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig:
Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.
Datoria elementară a unui om corect este să se informeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa.).
Eu nu mă pot bate cu d-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia d-tale.
N-am nimic. D-ta ai totul.
Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, căci ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate!
Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat în contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre.
Nu să ne înăbuşiţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci ca să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe.
Nu veţi întâmpina nici dvs., Domnule Profesor Iorga şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai o violenţă, ci nici măcar o opunere.
Dar de acum şi până voi închide ochii, domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.
Bucureşti, 26 martie 1938
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu