Ce vad eu, simti tu. Ce gandesc eu, auzi tu. Ce vreau eu, meriti tu.
Poate ca nu... sau... cine stie?!
Poate ca oamenii frumosi exista doar in povestea unui bun samaritean. In pilde si in parabole. In visele platite scump de cei naivi sau fermecati. In globul de cristal al unei vrajitoare la inceput de cariera. In inceputuri sta credinta ce izvoraste din latura etica a fiecaruia, din moralitatea dobandita genetic, cel putin in conceptia imperativului categoric a lui Kant. Dar unde sta puterea, imaginatia sau visul?
Acum curg secundele in sens invers si incerc sa-mi desenez in minte momente nepierdute nu de mult timp. Am o liniste a sufletului pe care numai eu o pot atinge. Te simt cum ai zarit ceva in spatiul pustiu, in fluxul de intuneric, si ti-ai aruncat privirea dincolo de lumea ta. Poate curiozitatea te-a impins, dar cui ii pasa, atata timp cat eu am fost acolo?!
Sunt fascinat de sclipirea a doi ochi patrunzatori. Sunt nelinistit la modul cel mai linistitor. E acea neliniste pe care mi-o doream, confortabila. Nu cred ca mi-o poate fura cineva... sau poate tu... cine stie?!
Privesc din ultimul rand, din semiobscur, din fotoliul meu, din goala sala de spectacol. Sunt cald din nou.
Din fiecare cerc se face soare. Antrenand lumina se face zi. Apoi ziua se inclina si piere in spatele cortinei atunci cand fiecare cerc apune. Nu as lasa-o sa se opreasca nicio clipa si sa coasa la loc realitatea. Vreau sa las lucrurile imperfecte sa ma salveze. Se poate intampla... sau... cine stie?!
Imi potrivesc ceasul desi e doar un gest teatral. Timpul nu mai e in incapere cu mine. Simt doar un singur parfum. Simt cum se aprind si se consuma cuvinte cu o singura aroma. La fiecare colt vad umbra celor care au incercat sa-mi poarte grija, sa-mi aduca vestile, sa-mi inchida hainele, sa-mi spele pacatele... Lor le dedic muzica. Pentru ei am tot ce se aude si se simte, am sufletul deschis pana la secunda ce ne separa. Am cartile mele, trairile mele, viata mea asa cum nimeni nu o vede...un rol pierdut.
Ma opresc! E ora la care cineva vrea sa intre...
Poate este un om frumos... sau... cine stie?!
luni, 28 martie 2011
duminică, 20 martie 2011
duminică, 13 martie 2011
Seductia tentatiei
Stau aici cu prietenul Jack si discutam despre toate tampeniile care ne trec prin minte. Nu, nimic intelectual, sa nu dea dracu sa ganditi abstract la ora asta! Poate fi fatal daca n-ati facut incalzirea.
Bun. Stam noi ca baietii duminica seara. Ne consumam reciproc. Vorbim despre masini, gagici, moda, cluburi, fite ( a se citi "fitze", multumesc ), ca mai nou si noi, barbatii, o ardem intr-un stil domestic si scarbos numit de cercetatarii britanici, metrosexualitate. Apreciem efortul cercetatorilor britanici si le transmit pe aceasta cale ca sunt entuziasmat de tenacitatea lor...( astia traiesc noua vieti, sa-mi bag pula... si n-au nevasta, n-au copii. Stau toata ziua si descopera toate cacaturile. Apoi vezi rodul muncii lor de labari inutili scris cu litere de o schioapa - ce cacat de expresie. Voi reveni asupra ei - intr-un mega colorat cotidian si ti se face inima cat un purice. Pai, da, sa inchid dracu telefonul ca fac cancer la cap si devin impotent si mai tampit, ca uite ce zic cercetatorii britanici. Lua-i-ar dracu!
Salata afecteaza creativitatea! Sa mor parcat! Cum vine asta?!? Salata afecteaza... bai, nene. Daca o mananci sau daca o fumezi? Pai aia nu e salata, in gatu' mamei voastre de cercetatori, ca nici macar atata lucru nu stiti.
Sexul oral duce la cancer in gat... Heiiiiiiiiiiiiiii, gata... Pana aici! Da-va dracu de nebuni, ca nu va mai cred! Au romanii un proverb cu vulpea care n-ajungea la struguri. Ia cercetati-l, va rog! ).
Inchid aceasta lunga, interminabila paranteza si va marturisesc ca nu am inca curajul sa recitesc ce-am vomitat mai sus. Va las pe voi sa-mi dati o nota si o pastrati pentru voi, ca nu ma intereseaza scorul, da?!? Multumesc!
Punct si cu alineat de la capat.
Bai, sa fiti voi mai sinceri decat cand erati juniori si va beleati ochii la colega de banca spunandu-i ce pampoane misto are si ca v-ati dori o sora ca ( cu ) ea. Bine, nu chiar atat de sinceri...
V-ati gandit vreodata cum ar fi sa ai putere absoluta, sa fii Dumnezeu pentru o zi?!?!???
Ah?!? Normal? Da? Nu?!
Cine a zis "Nu" sa se ridice in picioare! Bun, voi astia negativisti, nihilistii dracului, sa va luati ce aveti p-aici si sa va carati in liniste acasa! Nu avem nevoie de voi.
Restul stati parcati. Inseamna ca ati spus "Da". Bravo, baaaaiiiiiiiiii...cata imaginatie pe neuronii vostri! Faceau circumvolutiunile ca caruselu' cand va loveau pe voi gandurile si imaginatia. Dansau ideile ca niste lebede excitate cum am vazut eu intr-un film recent...
Oameni creativi, ce sa mai... Bravo! Stati jos. Gata cu laudele, ca va inhib si avem nevoie de talente ca voi.
Bine, mah, capodoperelor bipede, sa iti doresti sa fii Dumnezeu nu-ti trebuie mai mult de un sfert de neuron. Dar si-a dorit vreunul din voi vreodata sa fie Sfantu' Petru?? Aaaaaa??? Ia ziceti voi!
Normal ca nu... Ce cacat, asta nu e nicio combinatie. Ala munceste toata ziua si noaptea. Non-stop. E portar. Pai cum sa va placa voua munca?!? Adica, da, tata, vreau sa ajung in rai dupa ce mor. Nah...si eu ca tot romanul. Mai bine sa-mi fie bine decat sa-mi fie rau. Dar imagineaza-ti unul care o viata intreaga a muncit la o sala de spectacol. La un cinematograf sa presupunem. Omul a stat toata viata si a taiat bilete la intrare. Bun, la cinema la mall daca vreti voi. Astia de la mall sunt mai cool asa. Se imbraca la costum, au un aer d-ala de spp-isti in misiune imposibila, pe care tocmai i-ai incurcat din ceva foarte important. "Mda, sala 5, jos, pe stanga. Urmatorul."
Bun ai fost toata viata un labar d-asta. Acum ajungi in rai, ca ti-a placut plictiseala. Ai ajuns acolo si te roaga Sfantul Petru sa-i tii locul o zi, ca e bolnav si tu ai experienta necesara. Pai sa nu-ti bagi pula?!?! Ai ajuns in rai, pe crucea ta scrie mare: ODIHNESTE-TE IN PACE! Ce cacat nu au inteles astia?!? De ce tocmai tu?!? Toata lumea se duce diseara la un party unde o sa fie la greu lapte si miere ( toate tipurile de lapte chiar... lapte praf, lapte condensat, lapte de..machiant ) si tu stai ca boul la intrare si te uiti pe lista invitatilor. Baaaaaaaaaaaaa....mai ai si ghinion! Dupa ce ca esti incepator si nu e asta jobul tau acolo, te trezesti ca-ti vin cei mai dificili clienti.
Incepi sa intrebi disperat in stanga si in dreapta "bai, bai... cine a adus-o pe curva asta aici??". "De unde o cunosti, frate? Poate e neprihanita, sarmana, nu vezi ce buze umflate are?!". "Da, ma, e fosta mea nevasta...stiu eu ce neprihanita e! Cica a decedat in timp ce a pus gura pe o lampa de control la 380, a crezut ca-i inghetata..."
Trist, dar posibil. Asa ca nu va mai blocati la ganduri mediocre, mediocrilor! Anticipati raul de dupa si poate va da prin cap sa schimbati ceva si-n viata voastra scurta si seaca. Faceti-va o mica bucurie din cand in cand si daca va e frica, va rog sa dati vina pe mine. Va fi mai usor sa o acceptati ca atare.
Ajungand la trista concluzie ca indragiti munca la fel de mult precum etica, amicul meu Jack, a spus ca prefera o viata scurta langa prietenii mei, declarand solemn ca se inchina in cinstea voastra si ma lasa sa-l consum pana la capat.
Noroc! S-auzim de bine!
PS: Am spus mai sus ca voi reveni asupra unei expresii. Ei, bine, revin!
Expresia "litere de o schioapa" mi se pare un total nonsens. Ce legatura are scrisul cu mersul?? Stiu ca expresia mentionata vrea sa sublinieze un font gigant al unui enunt. Se subintelege ca literele scrise de o femeie schioapa sunt mai mari decat literele scrise de o femeie fara probleme grave de natura locomotorie. Permiteti-mi sa ma indoiesc de teoria asta. Astept inca rezultatele cercetatorilor britanici. Pana atunci: JOS DISCRIMINAREA!
Bun. Stam noi ca baietii duminica seara. Ne consumam reciproc. Vorbim despre masini, gagici, moda, cluburi, fite ( a se citi "fitze", multumesc ), ca mai nou si noi, barbatii, o ardem intr-un stil domestic si scarbos numit de cercetatarii britanici, metrosexualitate. Apreciem efortul cercetatorilor britanici si le transmit pe aceasta cale ca sunt entuziasmat de tenacitatea lor...( astia traiesc noua vieti, sa-mi bag pula... si n-au nevasta, n-au copii. Stau toata ziua si descopera toate cacaturile. Apoi vezi rodul muncii lor de labari inutili scris cu litere de o schioapa - ce cacat de expresie. Voi reveni asupra ei - intr-un mega colorat cotidian si ti se face inima cat un purice. Pai, da, sa inchid dracu telefonul ca fac cancer la cap si devin impotent si mai tampit, ca uite ce zic cercetatorii britanici. Lua-i-ar dracu!
Salata afecteaza creativitatea! Sa mor parcat! Cum vine asta?!? Salata afecteaza... bai, nene. Daca o mananci sau daca o fumezi? Pai aia nu e salata, in gatu' mamei voastre de cercetatori, ca nici macar atata lucru nu stiti.
Sexul oral duce la cancer in gat... Heiiiiiiiiiiiiiii, gata... Pana aici! Da-va dracu de nebuni, ca nu va mai cred! Au romanii un proverb cu vulpea care n-ajungea la struguri. Ia cercetati-l, va rog! ).
Inchid aceasta lunga, interminabila paranteza si va marturisesc ca nu am inca curajul sa recitesc ce-am vomitat mai sus. Va las pe voi sa-mi dati o nota si o pastrati pentru voi, ca nu ma intereseaza scorul, da?!? Multumesc!
Punct si cu alineat de la capat.
Bai, sa fiti voi mai sinceri decat cand erati juniori si va beleati ochii la colega de banca spunandu-i ce pampoane misto are si ca v-ati dori o sora ca ( cu ) ea. Bine, nu chiar atat de sinceri...
V-ati gandit vreodata cum ar fi sa ai putere absoluta, sa fii Dumnezeu pentru o zi?!?!???
Ah?!? Normal? Da? Nu?!
Cine a zis "Nu" sa se ridice in picioare! Bun, voi astia negativisti, nihilistii dracului, sa va luati ce aveti p-aici si sa va carati in liniste acasa! Nu avem nevoie de voi.
Restul stati parcati. Inseamna ca ati spus "Da". Bravo, baaaaiiiiiiiiii...cata imaginatie pe neuronii vostri! Faceau circumvolutiunile ca caruselu' cand va loveau pe voi gandurile si imaginatia. Dansau ideile ca niste lebede excitate cum am vazut eu intr-un film recent...
Oameni creativi, ce sa mai... Bravo! Stati jos. Gata cu laudele, ca va inhib si avem nevoie de talente ca voi.
Bine, mah, capodoperelor bipede, sa iti doresti sa fii Dumnezeu nu-ti trebuie mai mult de un sfert de neuron. Dar si-a dorit vreunul din voi vreodata sa fie Sfantu' Petru?? Aaaaaa??? Ia ziceti voi!
Normal ca nu... Ce cacat, asta nu e nicio combinatie. Ala munceste toata ziua si noaptea. Non-stop. E portar. Pai cum sa va placa voua munca?!? Adica, da, tata, vreau sa ajung in rai dupa ce mor. Nah...si eu ca tot romanul. Mai bine sa-mi fie bine decat sa-mi fie rau. Dar imagineaza-ti unul care o viata intreaga a muncit la o sala de spectacol. La un cinematograf sa presupunem. Omul a stat toata viata si a taiat bilete la intrare. Bun, la cinema la mall daca vreti voi. Astia de la mall sunt mai cool asa. Se imbraca la costum, au un aer d-ala de spp-isti in misiune imposibila, pe care tocmai i-ai incurcat din ceva foarte important. "Mda, sala 5, jos, pe stanga. Urmatorul."
Bun ai fost toata viata un labar d-asta. Acum ajungi in rai, ca ti-a placut plictiseala. Ai ajuns acolo si te roaga Sfantul Petru sa-i tii locul o zi, ca e bolnav si tu ai experienta necesara. Pai sa nu-ti bagi pula?!?! Ai ajuns in rai, pe crucea ta scrie mare: ODIHNESTE-TE IN PACE! Ce cacat nu au inteles astia?!? De ce tocmai tu?!? Toata lumea se duce diseara la un party unde o sa fie la greu lapte si miere ( toate tipurile de lapte chiar... lapte praf, lapte condensat, lapte de..machiant ) si tu stai ca boul la intrare si te uiti pe lista invitatilor. Baaaaaaaaaaaaa....mai ai si ghinion! Dupa ce ca esti incepator si nu e asta jobul tau acolo, te trezesti ca-ti vin cei mai dificili clienti.
Incepi sa intrebi disperat in stanga si in dreapta "bai, bai... cine a adus-o pe curva asta aici??". "De unde o cunosti, frate? Poate e neprihanita, sarmana, nu vezi ce buze umflate are?!". "Da, ma, e fosta mea nevasta...stiu eu ce neprihanita e! Cica a decedat in timp ce a pus gura pe o lampa de control la 380, a crezut ca-i inghetata..."
Trist, dar posibil. Asa ca nu va mai blocati la ganduri mediocre, mediocrilor! Anticipati raul de dupa si poate va da prin cap sa schimbati ceva si-n viata voastra scurta si seaca. Faceti-va o mica bucurie din cand in cand si daca va e frica, va rog sa dati vina pe mine. Va fi mai usor sa o acceptati ca atare.
Ajungand la trista concluzie ca indragiti munca la fel de mult precum etica, amicul meu Jack, a spus ca prefera o viata scurta langa prietenii mei, declarand solemn ca se inchina in cinstea voastra si ma lasa sa-l consum pana la capat.
Noroc! S-auzim de bine!
PS: Am spus mai sus ca voi reveni asupra unei expresii. Ei, bine, revin!
Expresia "litere de o schioapa" mi se pare un total nonsens. Ce legatura are scrisul cu mersul?? Stiu ca expresia mentionata vrea sa sublinieze un font gigant al unui enunt. Se subintelege ca literele scrise de o femeie schioapa sunt mai mari decat literele scrise de o femeie fara probleme grave de natura locomotorie. Permiteti-mi sa ma indoiesc de teoria asta. Astept inca rezultatele cercetatorilor britanici. Pana atunci: JOS DISCRIMINAREA!
luni, 7 martie 2011
Pacatul prostului...
...gust.
E martie, dar cui ii pasa?!
As fi bucuros sa fie martie mereu, dar nu ma concentrez prea tare. Nu merita efortul. Nu constientizez pentru a nu pata nota iernii inca prezenta.
Si daca tot ninge, ninge cu ghinion si stres. Ninge cu gropi si mizerie. Ninge cu prostie in intreaga Romanie. Si sunt al dracului de mandru de tara mea, ca nici voi nu sunteti prea modesti, sa fim seriosi. Ninge a iarna eterna. A mai nins si pana acum, vor spune unii, dar parca niciodata nu e destul. Parca niciodata nu s-ar opri sau nu s-ar fi oprit.
A inceput de ieri sa cada... Observam sensul peiorativ al lui "ieri", un fel de nica"ieri". Din trecut si din senin a inceput sa cada cu laturile Celui de Sus, cu veninul sarpelui din gradina paradisului, cu ramasitele soldatului cazut la Marasesti, Marasti si Oituz. A nins cu flori si cu copiii din flori ai lui Decebal si Traian...si nu s-a mai oprit pana ce orizontul s-a intunecat. Ningea cu pionieri si cercetasi, cu detinuti si cadavre de intelectuali si dizidenti. Ni s-a stins zambetul cand a batut mai tare vantul dinspre Siberia indepartata. Pe cat de incredibil pare, am avut si un moment de luciditate. Ne-am dorit o raza de soare sa dezghete acel blestem numit de unii comunism. A fost prea putin!
Pe cat posibil a nins cu ura, invidie, orgoliu si minciuna. Ninge ambiguu, neclar. Ninge o istorie patata. Noaptea ninge cu tradare...
Curg din cer rauri de obedienta si supunere ca sa ne astampere setea. Bruma de superficialitate devine tot mai densa. Stam toti intinsi si facem ingeri atunci cand ninge cu falsitate. Construim oameni din zadapa slabei sperante de mai bine. Ninge cu snobism. Fulgi de plastic ieftin cad peste orasul adormit...mereu adormit. Omat pustiu si de proasta calitate peste care calca oameni de nimic. Posibil sa mai ninga...etern. Suntem la polul nord al penibilului si lipsa simtului de ridicol e tot mai acuta. Frigul neputintei ne patrunde in oase.
E iarna umilintei noastre si o traim cu portia in fiecare zi.
Inchei cu o vorba specifica intelepciunii autohtone: "cand nu mai pot de frig, mai pun o haina pe mine". Adaptabil in orice conditii. O specie de invidiat. Sa tot ninga...
Noapte senina!
E martie, dar cui ii pasa?!
As fi bucuros sa fie martie mereu, dar nu ma concentrez prea tare. Nu merita efortul. Nu constientizez pentru a nu pata nota iernii inca prezenta.
Si daca tot ninge, ninge cu ghinion si stres. Ninge cu gropi si mizerie. Ninge cu prostie in intreaga Romanie. Si sunt al dracului de mandru de tara mea, ca nici voi nu sunteti prea modesti, sa fim seriosi. Ninge a iarna eterna. A mai nins si pana acum, vor spune unii, dar parca niciodata nu e destul. Parca niciodata nu s-ar opri sau nu s-ar fi oprit.
A inceput de ieri sa cada... Observam sensul peiorativ al lui "ieri", un fel de nica"ieri". Din trecut si din senin a inceput sa cada cu laturile Celui de Sus, cu veninul sarpelui din gradina paradisului, cu ramasitele soldatului cazut la Marasesti, Marasti si Oituz. A nins cu flori si cu copiii din flori ai lui Decebal si Traian...si nu s-a mai oprit pana ce orizontul s-a intunecat. Ningea cu pionieri si cercetasi, cu detinuti si cadavre de intelectuali si dizidenti. Ni s-a stins zambetul cand a batut mai tare vantul dinspre Siberia indepartata. Pe cat de incredibil pare, am avut si un moment de luciditate. Ne-am dorit o raza de soare sa dezghete acel blestem numit de unii comunism. A fost prea putin!
Pe cat posibil a nins cu ura, invidie, orgoliu si minciuna. Ninge ambiguu, neclar. Ninge o istorie patata. Noaptea ninge cu tradare...
Curg din cer rauri de obedienta si supunere ca sa ne astampere setea. Bruma de superficialitate devine tot mai densa. Stam toti intinsi si facem ingeri atunci cand ninge cu falsitate. Construim oameni din zadapa slabei sperante de mai bine. Ninge cu snobism. Fulgi de plastic ieftin cad peste orasul adormit...mereu adormit. Omat pustiu si de proasta calitate peste care calca oameni de nimic. Posibil sa mai ninga...etern. Suntem la polul nord al penibilului si lipsa simtului de ridicol e tot mai acuta. Frigul neputintei ne patrunde in oase.
E iarna umilintei noastre si o traim cu portia in fiecare zi.
Inchei cu o vorba specifica intelepciunii autohtone: "cand nu mai pot de frig, mai pun o haina pe mine". Adaptabil in orice conditii. O specie de invidiat. Sa tot ninga...
Noapte senina!
marți, 25 ianuarie 2011
o gura de oxigen
Buna seara!
M-ati si uitat?!?
Era cazul!
Pornind de la ciudatul sentiment ce ma incearca recitind ce am scris in anul trecut, am ajuns la inevitabila concluzie cum ca ar fi cazul sa pun din nou mana pe... pe ce?!
Pe tot ce pun mana, mai mult sau mai putin intamplator, stric. Nu reusesc sa recapat echilibrul. Acum nici nu mai stiu daca l-am stapanit vreodata. Port asupra mea vina celui care paseste in surdina, a celui care nu vrea sa strice cu intrebarile sale pacea celor din jur. Port vina celui care ridica superficialitatea la rang de arta si se lasa apoi sedus de ea. Devin, intr-o clipa, inchipuirea celor ce isi doresc linistea absurda. Capat falsa noblete a unui surdo-mut, pe care soarta l-a inzestrat cu nenumarate talente inca nedescoperite.
Poate ca circul s-a mutat. In urma sa raman ridurile in iarba si lemnele arse ce fumega a toamna.
Mai tarziu se lasa ceata, frigul, viscolul, durerea, nepasarea, uitarea.
As fi plecat de ieri, dar stiu ca drumul e blocat. As fi ramas, dar stiu ca asta iti imaginai. Urasc sa fiu previzibil...atat de previzibil. Poate prea previzibil, incat nici sa nu te astepti la urmatoarul meu pas. Ma pot surprinde uneori, mai ales cand falsa modestie si un pseudoentuziasm de mahala imi inunda jumatatea intunecata a personalitatii mele, aparent fara cusur.
Dau la schimb apatia zilelor plictisitoare de iarna, pe doua-trei ore petrecute intr-un somn linistit, unde visele iti pot aduce un zambet. As vrea...
Vorbesc despre minciuna. E comod. E practic si natural pe parcurs. E al dracului de simplu. Totul se reduce exact ca in ecuatiile de clasa a opta. Ramai cu o singura necunoscuta, apoi, te chinui o viata intreaga s-o seduci... Banal!
Invartindu-ma in jurul acelorasi obscure explicatii, descopar noi raspunsuri aparent logice la intrebarile nascute din minciuna mama. Se dezvolta o intreaga opera de trei parale. Un dans grotesc al unei societati cu continutul scurs. Pura comedie.
Astept sa treaca timpul, dar parca as mai astepta ceva. Nu stiu. Asa imi vine. Sa tot astept si sa se tot intample. Imi pare ca e un joc ce tine de cand lumea. Fascinant pentru cineva care constientizeaza o data la... La dracu! Poate o data si atat.
Bai, sa va spun o chestie. As pierde vremea daca as mai scrie. Jur ca am incredere in ce vad la fel de putin cum am in ce cred. Ma pot transpune in cea mai simpla poveste si sa numar pe degete lucrurile care va incanta, dar parca mai frumos este sa lasi imaginatia libera si nesupravegheata in curtea din spatele casei. M-ar putea cineva contrazice?!?
Cat despre adevar si minciuna, ma intorc la Mister Feodor Mihailovici Dostoievski, care scria asa: "Adevarul adevarat este intotdeauna neverosimil. Ca sa faci adevarul sa para verosimil, trebuie sa-i mai adaugi si putina minciuna".
La somn!
M-ati si uitat?!?
Era cazul!
Pornind de la ciudatul sentiment ce ma incearca recitind ce am scris in anul trecut, am ajuns la inevitabila concluzie cum ca ar fi cazul sa pun din nou mana pe... pe ce?!
Pe tot ce pun mana, mai mult sau mai putin intamplator, stric. Nu reusesc sa recapat echilibrul. Acum nici nu mai stiu daca l-am stapanit vreodata. Port asupra mea vina celui care paseste in surdina, a celui care nu vrea sa strice cu intrebarile sale pacea celor din jur. Port vina celui care ridica superficialitatea la rang de arta si se lasa apoi sedus de ea. Devin, intr-o clipa, inchipuirea celor ce isi doresc linistea absurda. Capat falsa noblete a unui surdo-mut, pe care soarta l-a inzestrat cu nenumarate talente inca nedescoperite.
Poate ca circul s-a mutat. In urma sa raman ridurile in iarba si lemnele arse ce fumega a toamna.
Mai tarziu se lasa ceata, frigul, viscolul, durerea, nepasarea, uitarea.
As fi plecat de ieri, dar stiu ca drumul e blocat. As fi ramas, dar stiu ca asta iti imaginai. Urasc sa fiu previzibil...atat de previzibil. Poate prea previzibil, incat nici sa nu te astepti la urmatoarul meu pas. Ma pot surprinde uneori, mai ales cand falsa modestie si un pseudoentuziasm de mahala imi inunda jumatatea intunecata a personalitatii mele, aparent fara cusur.
Dau la schimb apatia zilelor plictisitoare de iarna, pe doua-trei ore petrecute intr-un somn linistit, unde visele iti pot aduce un zambet. As vrea...
Vorbesc despre minciuna. E comod. E practic si natural pe parcurs. E al dracului de simplu. Totul se reduce exact ca in ecuatiile de clasa a opta. Ramai cu o singura necunoscuta, apoi, te chinui o viata intreaga s-o seduci... Banal!
Invartindu-ma in jurul acelorasi obscure explicatii, descopar noi raspunsuri aparent logice la intrebarile nascute din minciuna mama. Se dezvolta o intreaga opera de trei parale. Un dans grotesc al unei societati cu continutul scurs. Pura comedie.
Astept sa treaca timpul, dar parca as mai astepta ceva. Nu stiu. Asa imi vine. Sa tot astept si sa se tot intample. Imi pare ca e un joc ce tine de cand lumea. Fascinant pentru cineva care constientizeaza o data la... La dracu! Poate o data si atat.
Bai, sa va spun o chestie. As pierde vremea daca as mai scrie. Jur ca am incredere in ce vad la fel de putin cum am in ce cred. Ma pot transpune in cea mai simpla poveste si sa numar pe degete lucrurile care va incanta, dar parca mai frumos este sa lasi imaginatia libera si nesupravegheata in curtea din spatele casei. M-ar putea cineva contrazice?!?
Cat despre adevar si minciuna, ma intorc la Mister Feodor Mihailovici Dostoievski, care scria asa: "Adevarul adevarat este intotdeauna neverosimil. Ca sa faci adevarul sa para verosimil, trebuie sa-i mai adaugi si putina minciuna".
La somn!
joi, 21 octombrie 2010
Cand perversa de pe Targu Ocna intalneste violatorul din Crangasi
De cateva saptamani bune imi plimb fizicul prin toate bodegile capitalei. Cica incerc sa imi dau o pauza, un reset urmat de un restart. Dupa care o forma ciudata de update la nivel emotional si social urmeaza acestui proces lent de formatare. Ciudat, imi place!
Am luat hotararea asta impreuna cu creierul meu, care imi tot repeta obsesiv ca are nevoie de concediu. Avand de ales intre cele doua variante oferite de angajatori, respectiv cel de odihna si cel medical, creierul meu mi-a sugerat sa aleg prima varianta. Distractiv si pentru mine, ce-i drept. Prefer oricand o carciuma in locul unui spital. Chiar daca fanteziile mele cu asistente nu si-au gasit inca pacea si alinarea ( aviz amatoarelor ). Amin!
Am facut slalom printre pub-urile simpliste din centrul vechi - o investitie sigura in aceasta vara torida, dar se pare ca nu doar cu impact sezonier - apoi am gasit vreo doua-trei cuiburi de viespi unde mi-am gasit alinarea in pahar. Prieten cu barmanii, cu tipe care servesc la bar ( nu e corect termenul de barmanita ), tipe care te servesc la bar sau sub bar ( a nu se confunda ), tipi care beau cu tine, langa tine, din cauza ta si datorita tie...tipe care beau sa uite de tine, dar ele nu stiu asta inca etc.
Am facut slalom printre principii si moralitate, printre prejudecatii si conceptii, printre oboseala si deznadejde. Am ras de oameni mai inteligenti ca mine si i-am admirat pe cei prosti. Am lasat sa treaca de la mine orice, mai putin starea de fapt care ma consuma cu tot cu ambalaj. Am fost pierdut, satul, multumit, sadic, meschin si incoerent.
Toate astea au trecut dupa prima bere urmata de un lung sir de shot-uri. Dimineata...aerul curat s-ar putea sa-ti sparga fata!
Voi stiti cat m-am chinuit eu sa fac articolul asta?!?
Nu, nu sase luni!
Acum stau si ma uit cu nostalgie la vara asta care s-a cam dus de aproape doua luni de zile. Imi amintesc de zilele cu soare, de noptile in vama, de drumurile din fiecare weekend, de singuratatea mea pretioasa, de cartile citite, de serile pierdute, de diminetile...dracu mai stie cum erau diminetile, ca eu nu reuseam sa imi revin atat de repede.
Am facut mult "sport" la viata mea. Recunosc! Am dus-o asa pe picioare, precum un cal de curse la ultima sa aparitie in marea finala de la Derby.
Ascuns de ipocrizie, incerc sa-mi pastrez intacta imaginea. Uneori chiar reusesc.
Nu e satisfactie mai mare decat sa realizezi ca uneori poti fi cel mai bogat om din lume. Pana la urma, la sfarsitul zilei, tot ce ai, nu sunt banii din cont, ci demnitatea. Restul se poate duce pe apa sambetei si de ultimii mei bani mi-as lua o vodca cu conditia sa aduceti voi sucul si tigarile.
O carte buna, un fum, o femeie frumoasa, o seara senina pe malul marii, un pahar cu vin bun, o sclipire in ochi sunt lucruri care intradevar conteaza, te fac fericit si pentru care merita sa traiesti.
Eu, tu, restul lumii. Ramanem singuri. Ma pot impaca cu asta.
Pai, ori suntem intelectuali ori nu mai suntem!
Am luat hotararea asta impreuna cu creierul meu, care imi tot repeta obsesiv ca are nevoie de concediu. Avand de ales intre cele doua variante oferite de angajatori, respectiv cel de odihna si cel medical, creierul meu mi-a sugerat sa aleg prima varianta. Distractiv si pentru mine, ce-i drept. Prefer oricand o carciuma in locul unui spital. Chiar daca fanteziile mele cu asistente nu si-au gasit inca pacea si alinarea ( aviz amatoarelor ). Amin!
Am facut slalom printre pub-urile simpliste din centrul vechi - o investitie sigura in aceasta vara torida, dar se pare ca nu doar cu impact sezonier - apoi am gasit vreo doua-trei cuiburi de viespi unde mi-am gasit alinarea in pahar. Prieten cu barmanii, cu tipe care servesc la bar ( nu e corect termenul de barmanita ), tipe care te servesc la bar sau sub bar ( a nu se confunda ), tipi care beau cu tine, langa tine, din cauza ta si datorita tie...tipe care beau sa uite de tine, dar ele nu stiu asta inca etc.
Am facut slalom printre principii si moralitate, printre prejudecatii si conceptii, printre oboseala si deznadejde. Am ras de oameni mai inteligenti ca mine si i-am admirat pe cei prosti. Am lasat sa treaca de la mine orice, mai putin starea de fapt care ma consuma cu tot cu ambalaj. Am fost pierdut, satul, multumit, sadic, meschin si incoerent.
Toate astea au trecut dupa prima bere urmata de un lung sir de shot-uri. Dimineata...aerul curat s-ar putea sa-ti sparga fata!
Voi stiti cat m-am chinuit eu sa fac articolul asta?!?
Nu, nu sase luni!
Acum stau si ma uit cu nostalgie la vara asta care s-a cam dus de aproape doua luni de zile. Imi amintesc de zilele cu soare, de noptile in vama, de drumurile din fiecare weekend, de singuratatea mea pretioasa, de cartile citite, de serile pierdute, de diminetile...dracu mai stie cum erau diminetile, ca eu nu reuseam sa imi revin atat de repede.
Am facut mult "sport" la viata mea. Recunosc! Am dus-o asa pe picioare, precum un cal de curse la ultima sa aparitie in marea finala de la Derby.
Ascuns de ipocrizie, incerc sa-mi pastrez intacta imaginea. Uneori chiar reusesc.
Nu e satisfactie mai mare decat sa realizezi ca uneori poti fi cel mai bogat om din lume. Pana la urma, la sfarsitul zilei, tot ce ai, nu sunt banii din cont, ci demnitatea. Restul se poate duce pe apa sambetei si de ultimii mei bani mi-as lua o vodca cu conditia sa aduceti voi sucul si tigarile.
O carte buna, un fum, o femeie frumoasa, o seara senina pe malul marii, un pahar cu vin bun, o sclipire in ochi sunt lucruri care intradevar conteaza, te fac fericit si pentru care merita sa traiesti.
Eu, tu, restul lumii. Ramanem singuri. Ma pot impaca cu asta.
Pai, ori suntem intelectuali ori nu mai suntem!
joi, 23 septembrie 2010
fugit irreparabile tempus
E foarte greu sa traiesti impacandu-te cu adevarul despre tine si mult mai usor iti vine a trai cu minciunile despre mine si fratii mei.
Intre noi doi sunt atat de multe diferente, atat de mare prapastia, atat de diferite lumile, incat ar trebui sa renasca universul si sa moara de un infinit de ori, si tot nu stiu daca ne-am situa vreodata pe acelasi drum. Nici macar la o distanta scurta nu-mi va fi dat sa te vad. Nici nu mi-as roti capul dupa tine, ce-i drept.
In spatele tau stau sa moara toate sperantele mele de cand eram copil si pana mai ieri. In spatele tau dispare tot ce m-a incalzit vreodata. Singurele sentimente de apartenenta pe care le-am avut, se pierd in abisul mitocaniei tale, strivite de greutatea pe care ti-au pus-o altii pe umeri si care te va strivi si pe tine la un moment dat. Asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu, pentru ca nu esti decat un vierme colorat in tara viermilor speriati. Iti meriti soarta. Singurul lucru care imi incanta mintea imbolnavita de furia vremurilor, este faptul ca voi fi acolo sa te privesc cum te scufunzi in propria-ti mizerie. Nu o sa iti intind mana. Nu o va face nimeni. Lumea va fi iar preocupata sa traiasca, sa isi linga ranile, sa isi scoata copiii la lumina soarelui. Soare pe care nu-l vei mai vedea de acolo de unde vei fi tu.
Poti da vina pe soarta, pe diavol sau pe cei din jur, nici in ultima clipa nu vei realiza ca e doar vina ta. E vina pe care o suporti fara sa stii ca te macina. Limbajul tau de mahala se va transforma intr-un strigat de neputinta. Esti pe calea cea rea. Esti pe calea pe care o meriti.
Nu imi pasa de tine. Esti atat de diferit, de bolnav, de murdar, de afundat in mocirla, incat tot aurul pe care-l porti in buzunare te va trage mai adanc in noroi. E locul tau. Eu nu pot decat de undeva de sus sa admir peisajul.
Ironia este ca cei ca tine, inca nu si-au anticipat soarta, la fel cum nici tu nu ai fost in stare. E rolul vostru, al prostilor, sa duceti povara nesimtirii mai departe.
Bine ca te-ai nascut in Romania. Oriunde in alta parte erai ars pe rug si spulberat. Aici esti in locul potrivit. Meriti tot ce primesti cu prisosinta. Inca mai e loc. Sub protectia unei societati innebunite dupa mercantilism si kitch, apari ca un pseudofilosof de mana a cincea si iti expui ineptiile pe la toate posturile media de calitate indoielnica.
Patetic si jalnic te indrepti cu toata viteza inainte, spre prapastia ce singur ti-ai sapat-o. Esti atat de previzibil. Prostia ta e una limitata si plictisitoare. Scriu asta indoindu-ma ca tu, daca ai ajunge la performanta de a citi vreodata, ai putea intelege ca prost e cel care repeta aceiasi greseala de maxim trei ori. Pentru tine nu s-a inventat inca termen de comparatie...
Iti calc pe cap adeptii, pentru ca nu imi place sa ma manjesc cu cacat si am toata scarba posibila pentru cei ce stau cu mana intinsa la poarta casei tale.
Ma amuza teribil cei care se apleaca pentru a te linge in partile dorsale. Cunoscandu-ti surogatul de caracter pe care il posezi, stiu ca in scurt timp te vei intoarce si cu fata spre ei.
Am dreptul sa iti aplic corectii tie si celor ce te apara. Am dreptul sa scuip in fata majoritatea nevertebratelor ce colcaie precum serpii pe emblema sfanta. Pot si vreau sa fac asta. Pentru ca nu-mi pasa de cei slabi si prosti, nu-mi pasa de ipocriti si falsi, nu-mi pasa de viermi, de scursurile unei societati bombardate cu informatii infectate cu cele mai cumplite boli. Bolile mintii.
Je ne regrette rien!
Dormi, ciobane... e somnul ce naste monstri. Intr-o zi o sa te trezesti in cosmarul ce acum iti bantuie doar noptile. Esti cel care-L jigneste pe Dumnezeu prin asociere.
El te iarta... NOI NU!
Spre deliciul publicului, voi reveni...
Intre noi doi sunt atat de multe diferente, atat de mare prapastia, atat de diferite lumile, incat ar trebui sa renasca universul si sa moara de un infinit de ori, si tot nu stiu daca ne-am situa vreodata pe acelasi drum. Nici macar la o distanta scurta nu-mi va fi dat sa te vad. Nici nu mi-as roti capul dupa tine, ce-i drept.
In spatele tau stau sa moara toate sperantele mele de cand eram copil si pana mai ieri. In spatele tau dispare tot ce m-a incalzit vreodata. Singurele sentimente de apartenenta pe care le-am avut, se pierd in abisul mitocaniei tale, strivite de greutatea pe care ti-au pus-o altii pe umeri si care te va strivi si pe tine la un moment dat. Asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu, pentru ca nu esti decat un vierme colorat in tara viermilor speriati. Iti meriti soarta. Singurul lucru care imi incanta mintea imbolnavita de furia vremurilor, este faptul ca voi fi acolo sa te privesc cum te scufunzi in propria-ti mizerie. Nu o sa iti intind mana. Nu o va face nimeni. Lumea va fi iar preocupata sa traiasca, sa isi linga ranile, sa isi scoata copiii la lumina soarelui. Soare pe care nu-l vei mai vedea de acolo de unde vei fi tu.
Poti da vina pe soarta, pe diavol sau pe cei din jur, nici in ultima clipa nu vei realiza ca e doar vina ta. E vina pe care o suporti fara sa stii ca te macina. Limbajul tau de mahala se va transforma intr-un strigat de neputinta. Esti pe calea cea rea. Esti pe calea pe care o meriti.
Nu imi pasa de tine. Esti atat de diferit, de bolnav, de murdar, de afundat in mocirla, incat tot aurul pe care-l porti in buzunare te va trage mai adanc in noroi. E locul tau. Eu nu pot decat de undeva de sus sa admir peisajul.
Ironia este ca cei ca tine, inca nu si-au anticipat soarta, la fel cum nici tu nu ai fost in stare. E rolul vostru, al prostilor, sa duceti povara nesimtirii mai departe.
Bine ca te-ai nascut in Romania. Oriunde in alta parte erai ars pe rug si spulberat. Aici esti in locul potrivit. Meriti tot ce primesti cu prisosinta. Inca mai e loc. Sub protectia unei societati innebunite dupa mercantilism si kitch, apari ca un pseudofilosof de mana a cincea si iti expui ineptiile pe la toate posturile media de calitate indoielnica.
Patetic si jalnic te indrepti cu toata viteza inainte, spre prapastia ce singur ti-ai sapat-o. Esti atat de previzibil. Prostia ta e una limitata si plictisitoare. Scriu asta indoindu-ma ca tu, daca ai ajunge la performanta de a citi vreodata, ai putea intelege ca prost e cel care repeta aceiasi greseala de maxim trei ori. Pentru tine nu s-a inventat inca termen de comparatie...
Iti calc pe cap adeptii, pentru ca nu imi place sa ma manjesc cu cacat si am toata scarba posibila pentru cei ce stau cu mana intinsa la poarta casei tale.
Ma amuza teribil cei care se apleaca pentru a te linge in partile dorsale. Cunoscandu-ti surogatul de caracter pe care il posezi, stiu ca in scurt timp te vei intoarce si cu fata spre ei.
Am dreptul sa iti aplic corectii tie si celor ce te apara. Am dreptul sa scuip in fata majoritatea nevertebratelor ce colcaie precum serpii pe emblema sfanta. Pot si vreau sa fac asta. Pentru ca nu-mi pasa de cei slabi si prosti, nu-mi pasa de ipocriti si falsi, nu-mi pasa de viermi, de scursurile unei societati bombardate cu informatii infectate cu cele mai cumplite boli. Bolile mintii.
Je ne regrette rien!
Dormi, ciobane... e somnul ce naste monstri. Intr-o zi o sa te trezesti in cosmarul ce acum iti bantuie doar noptile. Esti cel care-L jigneste pe Dumnezeu prin asociere.
El te iarta... NOI NU!
Spre deliciul publicului, voi reveni...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)