Pacatul prostului...

...gust.
E martie, dar cui ii pasa?!
As fi bucuros sa fie martie mereu, dar nu ma concentrez prea tare. Nu merita efortul. Nu constientizez pentru a nu pata nota iernii inca prezenta.
Si daca tot ninge, ninge cu ghinion si stres. Ninge cu gropi si mizerie. Ninge cu prostie in intreaga Romanie. Si sunt al dracului de mandru de tara mea, ca nici voi nu sunteti prea modesti, sa fim seriosi. Ninge a iarna eterna. A mai nins si pana acum, vor spune unii, dar parca niciodata nu e destul. Parca niciodata nu s-ar opri sau nu s-ar fi oprit.
A inceput de ieri sa cada... Observam sensul peiorativ al lui "ieri", un fel de nica"ieri". Din trecut si din senin a inceput sa cada cu laturile Celui de Sus, cu veninul sarpelui din gradina paradisului, cu ramasitele soldatului cazut la Marasesti, Marasti si Oituz. A nins cu flori si cu copiii din flori ai lui Decebal si Traian...si nu s-a mai oprit pana ce orizontul s-a intunecat. Ningea cu pionieri si cercetasi, cu detinuti si cadavre de intelectuali si dizidenti. Ni s-a stins zambetul cand a batut mai tare vantul dinspre Siberia indepartata. Pe cat de incredibil pare, am avut si un moment de luciditate. Ne-am dorit o raza de soare sa dezghete acel blestem numit de unii comunism. A fost prea putin!
Pe cat posibil a nins cu ura, invidie, orgoliu si minciuna. Ninge ambiguu, neclar. Ninge o istorie patata. Noaptea ninge cu tradare...
Curg din cer rauri de obedienta si supunere ca sa ne astampere setea. Bruma de superficialitate devine tot mai densa. Stam toti intinsi si facem ingeri atunci cand ninge cu falsitate. Construim oameni din zadapa slabei sperante de mai bine. Ninge cu snobism. Fulgi de plastic ieftin cad peste orasul adormit...mereu adormit. Omat pustiu si de proasta calitate peste care calca oameni de nimic. Posibil sa mai ninga...etern. Suntem la polul nord al penibilului si lipsa simtului de ridicol e tot mai acuta. Frigul neputintei ne patrunde in oase.
E iarna umilintei noastre si o traim cu portia in fiecare zi.
Inchei cu o vorba specifica intelepciunii autohtone: "cand nu mai pot de frig, mai pun o haina pe mine". Adaptabil in orice conditii. O specie de invidiat. Sa tot ninga...
Noapte senina!