tag:blogger.com,1999:blog-13664094871359038692024-02-20T05:04:00.291-08:00usa de la liftAlexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.comBlogger43125tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-80555032574422257052017-10-08T14:13:00.000-07:002017-10-08T14:13:00.854-07:00alt-ctrl-Love it<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Imi striga
frica sa o simt<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Si abia
m-atinge si ma mint<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Incerc doar
gandul sa-l intind<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Imi striga
si ma-ntorc zambind<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Credeam
ca-i fericirea<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Astept
calm, detasat de sine<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Ma-nclin
catre furtuna care vine<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">In cer ard
suflete divine<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">In focul
intetit de ingeri<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">O mana
scrie pagini si viseaza tremurand. Sunt adieri care iti apar in vis, sunt
aripile lor straine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Eu ard
departe, atat de departe incat caldura degajata ajunge la voi sub forma de
gheata. Lumina nu o poti zari de soare, iar unu plus unu inseamna doar doi. Dar doi nu inseamna doar unu plus
unu, ci si doi plus zero.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Cutare si
cutare era un tip vioi ce traia intr-un orasel minier departe de tot ce iti
poti imagina in cea mai senina noapte a mintii tale. Foarte departe in timp, nu
si in spatiu. O cunostea si o iubea pe Vicentia, vanzatoarea. Tehnic nu era
vanzatoare, ci pustoaica de la care inchiria casete video. Practic era
vanzatoare, pentru ca visele lui costau 8 lei si necesitau o copie obscura dupa
buletin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Erau cele
mai interesante zile gri intr-un context banal, dar al carui algoritm fusese descifrat
de el. Si isi dorea pian, piete pline, porturi mirosind a peste, curve
carismatice, gangsteri si limuzine cu geamuri fumurii. Povesti de dragoste
imposibile, intr-un cadru impasibil la vise. Iluziile unui viciu domestic si
cuminte. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Pasea,
mergea, plutea, caci timpul lui se derula cu repeziciune inapoi atunci cand
urma sa o vada pe Vicentia. Efemerul parea doar efemer si doze mici de dopamina
se descarcau la fiecare pas spre consignatia de la parterul blocului B53. Cautase
zile in sir blocul B52, doar pentru a-si satisface curiozitatea si sindromul
obsesiv nascut de o eventuala coincidenta bizara. Insa nu exista. Denumirea
blocului B53 fusese probabil aruncata in memoria colectiva, deturnata prost
catre un sef de evidenta urbanistica lipsit de orice urma de imaginatie.
Asemenea erori, pe care el le constinentiza, il faceau sa isi puna serioase
semne de intrebare asupra acelei entitati superioare ce a creat lumea dupa
indubitabila-i logica si strategie. Nu citise biblia si nu stia Crezul. Relatia
sa cu divinitatea se raporta la o ciorba de miel si cateva oua rosii o data pe
an calendaristic, cosmic si bisericesc. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Intr-o zi
friguroasa de februarie, cometa Halley trecuse foarte aproape de casa in care
crescuse el. Citise asta intr-un ziar vechi pe care inca se zareau urme de
cafea si de multe alte alimente nedefinite in timp si spatiu. Nu stia daca va
mai apuca urmatorul perihelui si isi facea griji in privinta asta. Isi facea
multe griji in general. Le construia meticulos adunand toate informatiile utile
pentru a naste o grija serioasa. Viata simpla nu era pentru el, pentru ca, doar
complicand realitatea, isi imagina ca intr-o buna zi va supravietui in modul
complicat. Modul complicat era singurul mod in care el si Vicentia si-ar putea
uni destinele intr-o viata reala si imperfecta. Inaugura grijile noi cu un drum
spre balconul in care, pe langa cele 184 de casete tocite tip vhs, isi facusera
loc, timid, cateva cutii de coca-cola, trei sticle de vin ars Zaraza si un
dispozitiv de plastic ce imita foarte prost un pachet de tigari colorat din
care ieseau ostentativ doua tigari, ca si cum o mana invizibila ar fi servit un
gigant, invizibil si el, cu niste Lucky Strike. Si ironia s-ar fi terminat
aici, daca cele doua tigarete gigante de plastic nu ar fi avut si chip. Un
imbecil ajuns pe pile director de marketing, o lichea impinsa de la spate de o
alta mana invizibila, de data asta a unei rude sus-puse, considerase ca e de
bun augur sa le personifice in cel mai grotesc mod cu putinta. Astfel erai
intampinat la intrarea in cosmelie de doua mutre patetice ce simbolizau
complexitatea fumatorului american ce a renuntat la scoala si s-a apucat de
filme pentru adulti de la o varsta frageda. In comparatie, rusii pareau o
ploaie de genii. Nu ca n-ar fi.<o:p></o:p></span></div>
Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-14154687129589359602017-06-25T14:52:00.000-07:002017-06-25T14:52:04.111-07:00fragment secund<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Imi
amintesc multe intamplari din anii aceia. Imi amintesc ganduri, trairi,
experiente, logica intamplarilor, adrenalina si tot felul de prostii mai mult
sau mai putin intamplatoare. Toate imi par si acum de o importanta majora.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Sunt foarte
mirat cum de reusesc inca sa imi amintesc atatea. De obicei se asterne o ceata
asupra trecutului, asupra acelor perioade in care eram liberi doar prin
virtutea faptului ca eram tineri. Foarte tineri. Tampit de tineri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Stiti,
negura aia... negura... ce cuvant mizerabil si total anti-progresist.
Transparent chiar. Un elixir al divagarii pe termen lung. Chiar nelimitat as
spune. Dar nu spun. Nu spun nimic, ci doar posed zambetul tamp al celui ce isi
aminteste clar, corect si cinic despre tot ce s-a intamplat atunci, neavand
nimic in comun cu sensul progresismului in clipa de fata.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Multi
amici, multi fosti amici, nu depasesc obstacolul subiectivismului, nu ocolesc
bariera, nu o sar precum un atlet la olimpiada mintilor deschise. E frica de a
gandi despre cum gandeai cand erai liber, despre ce simteai si cum actionai la
fiecare impuls. Erau multe lipsuri, dar niciodata nu ne lipsea impulsul.
Obiceiurile, parerile si curajul pe care il aveam atunci ne intimideaza acum.
Multi prefera sa ingroape, sa acopere, sa se disculpe precum niste sociopati
nevrotici. Ah, ce bine era, dar si ce bine ca a fost, a existat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Am petrecut
multi ani in cel mai straniu loc si timp, uneori inconstient de importanta sau
de savoarea perioadei. Traiam fiecare clipa simtind ca voi fi printre putinii
care nu regreta cu adevarat si imi pare bine ca nu m-am oprit atunci doar sa
stau si sa analizez asta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Nu, nu sunt
nostalgic. Nostalgicii isi amintesc doar ce le convine. Sunt admiratorii de la
distanta ai unei realitati distorsionate pe care o privesc prin sita. Cei ce
regreta trecutul nu au niciun argument. Spun asta convins de simplul fapt ca nu
au invatat mare lucru din el. Nu isi pot admira prezentul ca rezultat al unei
constructii solide bazata pe un trecut asumat in totalitate. Nostalgicii ma
plictisesc cu regretele lor. Sunt plictisit de socializare cu dependentii de
moarte clinica. Nu am rabdare sa ascult baliverne si extrapolari a ceea ce a
fost candva o fraza si s-a transformat acum intr-un roman prost. Romantismul
ne-a dat doar clisee siropoase si batai de cap. Poezii pentru suicidul
personalitatii. Dependenta de autocompatimire. Un dezastru!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Am plans si
stiu clar de ce. Si nu rad acum ca am plans atunci. Imi aprob toate trairile cu
aceeasi luciditate pe care mi-am insusit-o singur intr-o zi, ca simplu suvenir.
Nu cred in virtutea dobandita. Sunt un simplu cumparator de chilipiruri pe care
viata mi le ofera. Nu imi permit sa spun “nu” niciunei oferte. M-am nascut
sarac. La fel ca voi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Intr-una
din noptile de atunci am baut pentru prima oara. Apoi au urmat alte nopti si
altele... Mult am mai baut. Stiti voi ce...si de ce. Caci motivele nu se
schimba, ci doar scuzele devin elaborate, complexe si tind sa acopere o arie
vasta a vinovatiei de a fi complet nevinovat. “Pacatul” este doar un cuvant pe
care cineva l-a folosit drept funda rosie la impachetat cadouri. A nu se confunda cu suferinta. Suferinta
provocata cuiva este o crima impotriva libertatii tale, sale si a celorlalti.
Ma refer la “pacatul” experimentarii, la cunoasterea limitelor. “Pacatul” ca
frica de a ne descoperi, de a explora si exploata ce zace in interiorul
fiecaruia.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Sunt sigur
ca nu-s primul care o spune. Nici nu imi atribui dreptul asta, insa ma folosesc
de adevar in scopul eliberarii perioadei hedoniste prin care e suficient sa
treaca orice individ pentru a se cunoaste. Este o eliberare de care am nevoie.
Sunt constient.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Citeam atunci
despre un experiment autorizat de Sigmund Freud asupra unei paciente, Emma
Eckstein, si ea, la randul sau, psihanalist si scriitor. Pe scurt, aceasta i-a
marturisit lui Freud ca are anumite probleme de natura psihica, pe care nu stie
sa le gestioneze singura. La acea vreme, Freud era foarte apropiat de unul
dintre prietenii sai, chirurgul Wilhelm Fliess. Acesta din urma era cunoscut
pentru teoriile sale pseudostiintifice, teorii ce deduceau o legatura directa
intre afectiunile psihice si remedierea lor prin chirurgie. Indepartarea unor organe
sau a unor parti din organe, in teoria lui Fliess, ar fi remediat permanent
anumite afectiuni din capitolul celor psihice.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Freud a
diagnosticat-o pe Emma Eckstein ca fiind bolnava de isterie si masturbare
obsesiva, convingand-o sa participe ca pacient la un experiement al doctorului
Fliess. In acea perioada, masturbarea era considerata o afectiune a creierului
ce duce la degenerarea si degradarea intregului organism. Fliess era convins ca
ambele “afectiuni” pot fi vindecate printr-o cauterizare repetata a nasului.
Astfel ca, in urma mai multor operatii esuate, femeia a ramas mutilata pe viata
si cu probleme grave de sanatate. Unul din celebrele cazuri de malpraxis din
istoria omenirii. Atat Freud cat si doctorul Fliess nu si-au recunoscut
niciodata public vina pentru acest caz.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Am inteles
din acest experiment un lucru de care m-am convins si ulterior. Am inteles ca aroganta
poate deveni o arma. Suferinta, crima, agonia sunt consecinte ale arogantei
atotcunoscatorului. Aroganta si vanitatea duse la extrem au provocat dezastre. Orgoliul
te convinge sa nu spui niciodata “nu stiu”, iar, uneori, raspunsul tau
elaborat, sofisticat si plin de argumente va deveni ingerul suferintei sau
chiar al mortii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Nu am si nu
am avut niciodata incredere in cei care au un raspuns pregatit la absolut orice
problema. In cei siguri pe ei si pe faptul ca omul este apogeul unui sir
intamplator de coincidente, singura entitate universala capabila sa creeze. In
schimb, nu pot avea incredere nici in creationistii, in credinciosii habotnici
ce sustin ca ei sunt mai aproape de divinitate. Au ajuns primii acolo si coada
s-a format in spatele lor. Vorbele lor nu valoreaza doi bani daca nu ai nimic
de invatat din ele. Sunt doar baliverne. Cuvintele, aceste unelte cu care
lucreaza toti, dar putini construiesc ceva cu ele. Tot un chilipir. Cine pune
pret pe cuvinte, va sfarsi sufocat de iluzii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Eram si
inca sunt fascinat de carti si articole despre stiinta, astronomie si
geografie. Fascinat de istorie si de sentimentul, uneori nejustificat, de
mandrie pe care istoria il trezea in mine. Admiram curajul celor ce erau numiti
eroi, exemplul conducatorilor abili, strategia si intelepciunea grecilor,
ingineria romanilor, adaptabilitatea dacilor, darzenia slavilor, credinta
musulmanilor, oportunismul spaniolilor - descoperitorii Lumii Noi. Ingrozit si
fascinat de barbarismul de care omenirea a dat dovada pentru a atinge un fir de
praf din ceea ce noi numim cu ignoranta si trufie: civilizatie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Am fost si
sunt fascinat de muzica. Muzica e singurul argument palpabil ca sufletul
exista.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Am fost si
sunt fascinat de iubire. Iubirea de locul din care vii si de locurile in care inca
nu ai ajuns. Iubirea fata de cei apropiati, de familie, iubirea unei moment, a
unei amintiri... de ce nu, a unui club sportiv cu care iti confunzi momentele
de fericire duse la extrem. Iubirea unei echipe de fotbal nu este un sentiment
superficial sau pueril. Sa crezi lucrul asta ar fi o dovada de aroganta ce ar
jigni fericirea multora. Cine isi permite sa judece un om care ofera totul din
dragoste?!!? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Termenul de
iubire neconditionata este evident un pleonasm grosolan. Orice forma de bun
simt si constiinta exclude conditionarea unei iubiri. Nu e loc de compromis.
Oferi tot si asta te face cel mai fericit. Un simplu algoritm in matematica
unei realitati infinite. Fara solutii, fara rezultate finale... doar experiment.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Am fost
fascinat si de durere. De cat de creativa poate fi durerea. Nu ma refer doar la
durerea fizica. Stiu, multi ar spune ca sunt nebun si ca nu e normal sa fii
fascinat de ceva ce provoaca suferinta. Lacrimile, deznadejdea, cruzimea,
confruntarea, pierderea, deziluzia, finalul iminent... ingrediente nedorite ce
cladesc personalitati puternice. Cei ce supravietuiesc vor fi analgezicul de
care omenirea are nevoie.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US">Am fost
constient inca de atunci ca sunt pasager in aceasta calatorie cu un singur
sens. Absurda uneori, limpede si logica in alte momente. Am invatat sa demontez
fiecare prejudecata pe care mi-a daruit-o societatea cu scopul de a ma apara.
Am invatat sa ma apar de mine protejandu-mi amintirile si conservandu-le cat
mai bine cu putinta. Am invatat sa iert, sa accept, sa zambesc, sa fiu asa cum
nu se asteapta nimeni sa fiu. Si cel mai important, am invatat sa uit ce am
invatat. Sa las universul asta sa ma minuneze la fel in fiecare zi.<o:p></o:p></span></div>
Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-29804384100084629352017-04-20T12:52:00.002-07:002017-04-20T12:52:09.486-07:00Scop nr.3Frica. Fals. Pericol. Posibil. Frica. Fals, fals, fals... Observatie: fara teama exista doar control.<br />
<br />
Admir radacini, admir seva, sangele, venele, arterele, nervii de otel si vasele liberiene si vasele lemnoase. Incerc sa descifrez ceea ce au scris creaturi microscopice pe dinauntrul lor: "Apt pentru a servi". <br />
Admir si nu pot sa ma ridic la inaltimea lor, cand jos cad florile si se sparg. Mii de petale ce nu mai folosesc, poate doar vantului. Parfum fara efect. Doar pentru mine.<br />
Astept la ceea ce pare capatul puterilor, dar niciodata nu se arata a fi. Astept sa plec.<br />
Diavolii educati ai lui C. S. Lewis se bat cu pumnul in piept ca-s cei mai sofisticati straini de aici. As vrea sa votez singurul film pe care nu l-a mai votat nimeni si sa plec satisfacut ca mi-am pierdut laurii in ceata unei revolutii stupide. Tampitii sunt sfinti si confesiunea lor devine lege scrisa cu litere virtuale in culori fals vii, pe pereti virtuali pe care nu-i mai poate sterge nimeni. Niciodata.<br />
Alaturi de zambete, de capete de porci, de flori si caini si plaje intinse, alaturi de iubiti, de oglinzi, de tatuaje sterse si acoperite, de copiii fara vina ai unei mame mult prea tinere, alaturi de muntii de gheata, la capatul lumii, in jungle exotice, pe malul lacului Alaotra sau la Urlatoarea cu totii asteptati orgasmul sintetic, 100% polyester... Inecati in alcool si acid setati-va zambetele si patinati spre infinit pe cabluri din fibra optica la viteze ametitoare. La cat? La ce? Care timp? Care vis?<br />
<br />
Oamenii condusi de Hester Prynee descopera absurditatea si devin fascinati. Absurdul devine arta literara la Kafka. Conceptualism la Amis. Absurdul devine lege si in absurd noi credem. Normalitatea ca absurd. O litera intr-un alfabet fals. Inexistenta, dar acceptata. Constiinta te transforma in proscris si ai timp sa admiri tot timpul.<br />
<br />
Nu am mai fost de mult aici. E praf. Ma simt obosit, la fel ca acasa. <br />
<br />
Va pierd. <br />
Ma intorc cand in ziua de dupa va fi cald si timp. Si vom povesti razand despre tot, in limita cunostintelor si posibilitatilor noastre de a ne exprima ordonat, vesel, indraznet... Ce lumina va fi!<br />
<br />
<br />
Preotul a spus ca moartea-i o oglinda<br />
Cu margine taioasa si luciul de argint<br />
Sau o femeie care ar vrea sa-i prinda<br />
Pe cei ce aleg sa minta si se mint.<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-48997705411312709142016-05-24T16:42:00.001-07:002016-05-24T16:42:45.295-07:00Omniscient"Inchide ochii! Imagineaza-ti o banala minge de ping-pong. Materializeaz-o. O sa iti iasa, dar neaparat sa fie alba. Nu uita acest detaliu. E important. Acum, concentreaza-te asupra ei!"<br />
Asa citise El intr-o carte cu coperti bej. Scria acolo ca iti poti atinge starea de echilibru, poti medita doar controlandu-ti respiratia si imaginandu-ti acea minge alba. Dar El inchise ochii si isi imagina o minge complet neagra, iar acum se straduia sa vopseasca fundalul cu ceva colorat pentru a gasi-o. In acea bezna o ratacise din prima clipa. Si-o putea doar imagina ca este acolo, dar nu-i gasea cu exactitate locul. Si smulse de pe un raft al imaginatiei cutia cu vopsea turcoaz. Isi inchipui apoi o pensula groasa si incepu sa traga linii haotic in stanga si in dreapta. Se pare ca meditatia mai rau il agitase. Fundalul se impodobi cu petice smulse din jurul unor insule exotice. A avut tendinta sa isi inmoaie un gand in clorofila, dar i se impotrivira ochii verzi ce se ascundeau in spate. Ar fi fost prea mult.<br />
Mingea disparuse complet. Probabil, din neatentie o acoperise cu stropi de vopsea, iar acum se camuflase perfect in acel plan. Cand totul devenea turcoaz si senin, El isi pierdea complet orientarea. Nu mai stia unde se termina cerul si incepe marea...sau invers. Suferea grav de amnezie atunci cand venea vorba de punctele cardinale sau de datele din calendar. A renuntat la ore, zile, saptamani si luni... Le-a strans pe toate intr-un cufar de culoarea nisipului si le-a ingropat. De atunci isi aminteste doar de comori si vise. Lumea rade, dar El nu vede.<br />
Vorbeste mult, povesteste vrute si nevrute, insa numai in gand. Iar gandul ii raspunde in gri sau alb sau roz. Depinde de dispozitie. Foarte rar in negru.<br />
Asta il duse inapoi cu gandul la mingea de ping-pong. De ce oare nu a vrut de la bun inceput sa si-o imagineze alba?! A avut sansa lui...ca fiecare.<br />
Se simtea gol. Fara culoare. Probabil ca incepuse sa tremure de frig. Asa e uneori noaptea.<br />
Isi imbraca sufletul cu un lac violet in care a fiert cateva legume pentru o supa. La inceput lacul era albastru, dar devenise violet dupa ce, printre legume, isi facuse loc si o sfecla rosie. Aceea care pateaza. Supa ii tinu de cald o vreme.<br />
Ahhhh, a sunat! Ce iad!<br />
Nu isi pierduse celelalte simturi. Reactiona la stimuli insa treaba asta il agita teribil. Si-a pierdut ideea, odata cu ea si rafturile, peticele de ocean si gandurile gri, albe sau roz.<br />
A sunat cum suna o trompeta intr-un cimitir. El a deschis ochii sperand ca printr-un automatism ciudat, cineva sau ceva ii va astupa urechile.<br />
Incercarea de a contempla acel sunet nu ii oferea nicio satisfactie. Nu atribuia culori sunetelor. Incetase de mult sa mai faca asta. Era zadarnic sa-si imagineze atat de multe culori pe cat de multe sunete distingea. Singurul zgomot pe care il agreea uneori era un anumit gen muzical. Iar acel gen muzical il asocia altei dimensiuni, altei stari, altor intamplari petrecute in alte ore ale altor zile si saptamani. Iar gandurile se afundau acum in algoritmul nedefinit, se impotmoleau si deraiau intr-un labirint de planuri diverse.<br />
Diversitatea si necesitatea de a se adapta diversitatii, insa, il intrigau de cele mai multe ori. El credea in liniste si simplitate. Se inchinase de mult diversitatii, dar incercase sa-si renege orice act hedositic odata cu aparitia primelor simptome. Iar atunci cand obosea sa coloreze vise, isi descoperea dragostea pentru simplitate in cartile pe care le primise. Le recitea fara sa tina evidenta. Acesta fiind apogeul diversitatii sale cotidiene.<br />
In spatele ferestrei statea la panda o noua zi. Cerul se trezise devreme. Mirosul de cafea se amesteca cu aerul de munte, o scena in care visul noptii este rapus cu blandete. Insa o amintire ratacita din copilarie, luase acum locul supei si ii tinea de cald. Avea senzatia ca s-a intors din prima sa calatorie si cineva il astepta cu drag acasa.<br />
Erau doar razele de soare ce-i colorau fereastra in galben. Se ridica din pat si incerca cu varful degetelor sa atinga razele de care se sprijinea fereastra. Ar fi vrut parca sa citeasca pe suprafata lor fina un mesaj secret. Zambi amar cand isi simti inutilitatea gestului si trase adanc aer in piept.<br />
"De parca Soarele ar fi perfect", isi spuse.<br />
"Ar fi daca ar scrie pe fiecare raza un rand lung de opt minute", raspunse gandul.<br />
Acoperi acel gand cu groaza de a nu anticipa o lunga disertatie pe tema sferei solare si a infinitatii punctelor ce dau nastere acelor raze.<br />
Ahhhh...daca n-ar fi sunat. Asa e omul, uraste ce i se cuvine, apreciaza ce nu are si isi doreste mai mult decat isi poate inchipui. Ar face bine sa uite tot de maine.<br />
Ridica de pe jos o carte cu coperti negre si ii atinse primul rand.<br />
"La inceput a fost cuvantul..."<br />
<br />
( un fragment )Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-79690928221926401902015-10-06T18:09:00.000-07:002015-10-06T18:13:25.466-07:00inter view<div class="MsoNormal">
AE: Cu ce doresti sa incepem?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Cu desertul.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Cu finalul? Isi au rostul discutiile despre sfarsit cat
timp termenul in sine admite inchiderea ciclica?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Depinde. M-am gandit ca desertul nu inseamna sfarsit, ci,
mai degraba, un inceput optimist, placut…
Poate chiar apetisant. Era un joc si poate o dorinta reprimata din
copilarie. Nimic abstract.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Bun. Sa trecem peste. Presupunem ca am un nivel reglat
al glicemiei si tin la acest echilibru. Putem incepe?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Incepem. Tin sa remarc acceptarea unei supozitii doar
pentru a regla balanta. O incercare stangace de a tolera de dragul egalitatii.
V-as suspecta de comunism nedisimulat, dar… Da, incepem.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Nu, nu… Va rog! Continuati! Nici nu am inceput si deja
ma jigniti, nu in cel mai subtil mod cu putinta.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Dar de ce tindem sa formalizam atunci cand suntem
indignati? De ce incercam sa atribuim tonul politetii unor acuze, cand ne vine,
de fapt, sa spargem oglinda? De ce devenim impersonali cand vine vorba de
conflict? Este si asta o forma de lasitate? Chiar si eu acum… Nu putem sa ne asumam?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Ce anume? Politetea? Buna crestere?!? O forma de
lasitate?!! Ma indoiesc…<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Desertul a fost servit.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Da. Ai dreptate. Nu suntem la usa cortului. A fost o
discutie fara noima.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Pe mine ma atrag discutiile fara noima, cu conditia ca
acestea sa nasca intrebari. Este suficienta o singura intrebare, apoi ea devine
capcana pentru un raspuns ce naste controversa. De aici incepe polemica, iar
polemica, acest copil din flori al ratiunii, naste, de asemenea monstri.
Monstri pe care ii vedem doar in oglinda si ni se par adevaruri unice,
absolute. Descoperim gheara unei specii de mult disparute si o privim ca pe
ceva viu, ba chiar cu propria-i identitate. Uitam ca este doar o bucata de
material dintr-un intreg imens.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: As dori sa evit polemica, dar am o nelamurire. Polemica
naste monstri sau monstrii nasc polemica? Pana la urma, ce suntem noi? Tu ce te
consideri a fi? Un monstru nascator de polemica, un neinteles, un rebel? Ar fi
in regula daca te-as eticheta ca fiind victima propriilor polemici? Pentru ca
observ atitudinea ta, care nu contest ca imi place, dar nu pot elucida scopul.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Simplu. Suntem oameni civilizati. Nu?!<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Da. Asa cred.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Fals. Nu suntem. Si iti pot argumenta asta, dragul meu prieten,
in timp ce tu nu esti sigur pe raspunsul tau afirmativ si, fara sa
constientizezi, ti-ai exprimat incertitudinea prin ce a urmat dupa acel “da”
rostit in orb, in inertie.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Despre ce inertie vorbesti?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Despre cea indusa. Despre cea mai simpla forma de
manipulare existenta. Adresarea unei intrebari inchise, la care te-am obligat
sa-mi dai raspunsul pe care doream sa-l aud din cele doua variante posibile.
Apoi a intervenit ratiunea, nu?! Iar tu ai spune iar un “da” negandit. Insa eu
te-as contrazice din nou si ti-as spune ca a intervenit subconstientul tau,
care, in experienta lui nemasurabila, ti-a urlat in timpane ca e cazul sa te
intorci si sa revizuiesti acel “da”. Sa nu te lasi manipulat. Acolo, in
subconstient, zace mandria ta de a fi cine esti si nu te lasa sa fii luat drept
un prost. Acel “asa cred” vine ca o confirmare ca inca nu esti un robot
programat sa fie util si imbecil, ci inca esti capabil sa stai fata in fata cu
mine si sa fii un monstru. Acum intelegi polemica? <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Vrei sa spui ca atunci cand adevarul va fi absolut, noi
nu vom mai fi oameni?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Vom fi Dumnezeu sau neinsufletiti. Exista variante. Tii
minte, relativitatea?!? Noi, ca finite, nu ne permitem sa fim exacti.
Exactitatea ne-ar nega constiinta. Variantele, alternativele ne dau energie.
Energia ne ajuta sa ne miscam. Miscarea in spatiu creaza dinamica. Dinamica
inseamna timp. Timpul ne ajuta sa constientizam, sa impartim, sa ne raportam.
Se intampla…aici, in dimensiunea noastra din care suntem incapabili sa iesim,
sa abstractizam, sa reducem la absurd. Traim in lumea fizicii si a matematicii.
Este singura logica dupa care ne ghidam, pentru ca se aplica fix aici…in spatiul
nostru 3D. In zona noastra de confort. Suntem o specie si o constiinta
totodata. Suntem polemica. Ce ai vrea sa fac?!?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Sa taci o clipa. M-ai ametit de tot. Nu pot procesa tot
ce indrugi acolo. Este filosofie sau ce…? Te-ai dus prea departe. Eu cred ca
suntem oameni civilizati si atat.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Suntem oameni, dar suntem departe de a fi civilizati.
Abia am iesit din jungla. Raportat la existenta universului, a galaxiei din
care facem parte, noi suntem la stadiul de celule eucariote, ca specie. Ne
credem centrul universului, avem impresia ca descoperim lucruri importante, ca
ne extindem zona de confort. Ne bucuram de tehnologie. Fabricam. Exploram si
exploatam. Este o iluzie. Constientizam, ce-I drept, iar asta face doua parale,
dar nu ne aduce niciun beneficiu. Este ca si cum, daca universul ar fi o fiinta
imensa, noi am fi o glanda sudoripara sau o picatura de urina. Una foarte
foarte mica. O senzatie placuta atunci cand realizezi ca iti pierzi timpul
incercand sa descoperi lucruri importante, dar la final tot intr-un closet
ajungi. Un closet ancestral, ce-i drept. Unul de dinainte de marele
Big-Bang…sau Gang-Bang. Pana la urma, in ambele situatii, se termina cu o
explozie. Iar mai tarziu, cu o depresie.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Eu nu sunt de acord cu tot ce spui. Sunt de acord cu o
parte, dar nu cred ca abia am iesit din jungla. Si crede-ma, nu o spun de
dragul polemicii. Ba chiar m-a oboist polemica asta sau ce-o fi. Sunt insa
sigur ca societatea evolueaza si este normal sa fie asa. Am devenit civilizati
pe parcurs. Am ajuns de la viata in pestera in jurul focului, la viata
confortabila din ziua de azi. Beneficiem de medicamente, de curent electric.
Putem calatori oriunde in lume… Totul a evoluat. Teatrul, muzica, competitiile
au evoluat. Alegerile noastre s-au diversificat. Omul nu este autosuficient. Se
perfectioneaza, descopera, inoveaza… Progreseaza! Asta sustine teoria evolutionista.
Nu?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Nu. Ce spui tu acolo sunt adevaruri relative privite doar
sub auspiciul unei viziuni dintr-un singur punct de observare. Acela al
evolutionistilor. Este adevar in afirmatiile tale doar daca privesti prin gaura
cheii, pe unde au strecurat ei teoriile lor, dar nu vei observa decat ce-ti
perimite acest spatiu stramt. Iar tu, cetatean liber ce esti, poti mai mult.
Refuzul acestui blocaj inseamna libertate. Intelegi?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Nu.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: De ce crezi ca oamenii tund iarba?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Nu stiu, dar evolutionistul din mine spune ca societatea
si-a dezvoltat pe parcurs simtul estetic. A progresat la toate capitolele, ceea
ce denota o logica incontestabila. Progresul intr-un domeniu atrage dupa sine
progresul in alte domenii. Asa cum de la picturi rupestre, arta a ajuns sa aiba
cu totul o alta semnificatie in ziua de azi.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: Omul a tuns iarba din necesitate. Constiinta la nivelul
creierului reptilian ii dicta ca nu poate supravietui decat daca devine
eficient. Cea mai buna lovitura este eschiva. Lupta pentru supravietuire nu a
aparut o data cu specia noastra. Asa ca ne-am apucat sa tundem iarba, observand
ca ne este mai usor sa hranim animalele domestice intr-un spatiu inchis, pe
care sa-l controlam si unde sa patrunda mai greu alti pradatori, dar, in
acelasi timp, copiii omului nu mai riscau sa fie muscati de serpi. Iarba fiind
foarte scurta, pericolul era observant din timp. Eficienta treaba. Am putea
spune ca eficienta vine tot in urma evolutiei si progresului, dar daca ne uitam
pe alta gaura a cheii, putem spune ca vine si din dorinta de a ne imbogati
material. Dorinta de bogatie, de avere este direct proportionala cu dorinta
barbatului de a face sex, de a-si atrage partenera si a-si perpetua specia. La
femei este in aceeasi masura direct proportionala cu siguranta in care vor trai
ea si copiii ei. Aceasta gaura a cheii, dragul meu, se numeste materialism. Originea sa sta in
“jocul supravietuirii”, care ocoleste cu totul constiinta, progresul, evolutia
– sociala si spirituala – moralitatea si alti termeni abstracti, si isi are
radacinile infipte in creierul reptilian. Acest lucru nu s-a schimbat din cele
mai vechi timpuri ale existentei speciei umane si pana acum. Cu mici si
insignifiante exceptii, binenteles. Dar luand in considerare la nivel macro,
din punct de vedere materialist, nu exista niciun fel de evolutie sau de
progres. S-au schimbat doar mizele. Valorile au scazut sau au crescut. Au
aparut banii, aurul, obiectele… Am continuat si continuam sa ucidem doar
guvernati de materialism. Am inventat metode prin care sa ii separam pe cei
slabi de cei puternici, pe cei care detin puterea de cei folosibili si usor
dispensabili. Inca suntem ignoranti, cu tot progresul nostru tehnologic
avansat. Am ajuns pe Luna, am fotografiat galaxii indepartate, dar inca nu
putem intelege creatia. Nu putem percepe cine suntem. Nu avem constiinta
colectiva, ci doar individuala. Evolutionismul si materialismul nu sunt
raspunsuri, ci sunt polemica. Sunt realitatea noastra in spatiul si timpul pe
care noi il percepem ca prezent. Iluzii ale unor monstri. Dar acceptandu-ne
conditia le putem observa din exterior si putem face primul pas spre a intelege.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Bun. Si ce este dragostea, atunci? Tot o iluzie a omului
materialist?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
S: In cele mai multe cazuri, da. Este o iulize. Dar, cred ca
iubirea absoluta exista. De fapt este singurul adevar absolut care exista. Insa
noi, oamenii, ca specie primitiva in acest univers, nu suntem capabili inca sa
intelegem acest adevar. Faptul ca putem constientiza ne da speranta. Polemica
este sunetul dizarmonic al constiintei noastre incapabile de a fi in armonie cu
universul. Ne nastem monstri, pentru ca nu putem sa ne abtinem de la egocentrism.
Nu putem lupta cu incapacitatea de a privi lumea dincolo de interesul
individual, dincolo de aceasta limita impusa.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
AE: Imi lasa un gust amar discutia asta…<o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
S: Acum vezi de ce am inceput cu desertul?!<o:p></o:p></div>
Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-33733319396562301302014-07-31T17:53:00.000-07:002014-07-31T17:53:09.172-07:00Episod pilotUn brat puternic m-a prins de umarul drept si a inceput sa traga de mine spre usa ingusta din dreapta soferului. Nu intelegeam de ce folosea atata forta. De fapt nu imi imaginam cum as fi putut scapa. Unde as fi putut fugi. In spate nu exista o alta usa, tocmai d-asta ma lasasem in voia sortii si nu ripostam in niciun fel. Eram calm precum un peste care a inteles ca oricat s-ar zvarcoli, acul ala, pe care l-a inghitit lacom, n-o sa si-l scoata singur din gat. E inutil si un pic ridicol sa mai faci zgomot cand destinul nu-ti mai apartine. Asa ca am tacut si am incercat sa ma gandesc la ceva.<br />
Nu imi venea nimic in minte. Adrenalina incepea sa-si faca simtita prezenta. Cu toate ca pe parcursul intregului drum imi trecusera prin minte tot felul de intrebari fara noima. In urma cu o ora stateam cu fruntea lipita de geamul microbuzului si nu auzeam nimic din ce se discuta in jurul meu. Pur si simplu eram concentrat la o intrebare care-mi venise in minte la ultimul popas. De ce dracu ii spune "ciorba de vacuta"? E o chestie ce tine de marketing...oare? De ce "vacuta"? Diminutivul ala ma scotea din minti, ma irita. Vazusem vaci la viata mea. Si la propriu si in sens peiorativ. Vacute nu vazusem niciodata. Le omoara p-alea mici ca sa le faca ciorba? Exista ciorba de porcusor? De gainuta? De puiut? De burtica? Perisorele mici, mici... si inofensive.<br />
M-am trezit cu capul lipit de asfalt si mainile la spate.<br />
Cineva cu voce de ofiter superior - urla ca si cum ar fi superior - se rastea catre mine.<br />
- De ce ai coborat, ma? De ce? Ce ai avut cu dom' comandant? Te pisi pe gard, pe unde vrei tu, tu-ti 'mnezeii ma-tii! La mine in judet, ma??<br />
Era clar ca lumina zilei de mai devreme ca nu astepta un raspuns de la mine. Intrebarile veneau ca o rafala de mitraliera. Siroiau cuvinte grele, palme, pumni si flegme in directia mea si a celui care era intins langa mine. Nu-i puteam vedea fata, pentru ca eram intors cu capul in directia drumului, iar un genunchi bine pozitionat pe ceafa nu-mi permitea sa fac gestul firesc impins de curiozitate. Banuiam doar cine e.<br />
Somn. Ce bine suna atunci cand ii simti lipsa din plin. Dulce cuvant! Scurt si cuprinzator. La "o" casti gura ca si cum ai vrea sa spui ceva, dar iti este lene. "M"-ul iti lipeste buzele, mai bine taci. Dormi putin si apoi spui tampenia pe care tocmai voiai sa o eliberezi in aer, n-are rost... Iar "n" vine ca un plescait aprobator. Eh, uite ca dorm. Un fel de "ma doare in pula". Mor pentru cateva ceasuri, deci nu contati pe mine. Rezolvati voi ce este de rezolvat si ne vedem cand terminati. Imi spuneti cum a fost si daca v-am lipsit. In timp ce eu, odihnit, voi glumi pe seama lipsei voastre de entuziasm.<br />
Din pacate duc lipsa de somn. De 24 de ore sunt retinut si batut undeva intr-un beci din Braila. Pe amicul meu din microbuz, cel care-mi fusese complice la ultraj, nu-l mai vazusem de cand intrasem in sectia aia mizerabila. Presupuneam ca l-au dus in capatul opus al holului. Nu duceau lipsa de pivnite moldovenii astia corciti. Ma gandeam cu groaza la clipa in care voi vedea primul sobolan si voi fi prea obosit sa mai reactionez in vreun fel anume. Imi era foame, dar mirosul si gandul la sobolani imi dadeau forta sa aman senzatia asta cat de mult pot.<br />
La ora 3 intra un plutonier gras in pivnita si ma priveste cu blandetea unui macelar care priveste cum naste o scroafa. Stiam ca e ora 3 pentru ca de cand a dat buzna in latrina in care eram cazat, a tinut sa mentioneze ora la care si-a facut aparitia. "Ie trei" mi-a spus. Iar eu ma intrebam ce dracu ar trebui sa raspund la treaba asta. In niciun caz nu-l puteam contrazice. Nu am un metabolism care sa-mi permita sa ma pun pe wc cu exactitate la vreo ora anume. Brusc m-am gandit la elvetieni, la precizia ceasurilor lor, la nemti si la punctualitatea caracteristica... Nu a durat mult, pentru ca la trei si zece secunde, plutonierul gras, cu respiratia unui infometat ce tocmai a descoperit o bucata de cacat cu putina carne pe ea, imi arunca hanoracul in scarba si imi spune "misca-ti!". Il urmez tacut.<br />
Camera era plina de obiecte de artizanat de cea mai proasta calitate. Un telefon vechi si o scrumiera plina, o foaie alba, un creion si un fel de tusiera pentru stampile, cam asta era tot ce se afla pe biroul ala. Deasupra, n-am putut sa nu observ poza inramata a lui A.I. Cuza, ceea ce m-a facut sa schitez un zambet. Oare sa le spun ca tipul e din Galati? Astia au boala mare unii pe ceilalti. Cine stie ce dracu mai iese. Am tacut.<br />
Pe barbatul care a aparut langa usa l-am recunoscut. Era cretinul cu dacia nova alba. Pe el il batusem eu si amicul meu. Am stat si m-am uitat lung la el, inca i se mai vedeau urmele de la lovituri pe fata. Ba chiar mi s-a parut ca frunza de la adidas i se imprimase intr-un mod ciudat pe barbie. Nu imi permiteam sa fiu neserios, ma dureau prea tare coastele, iar tipul ma fixa cu privirea unui animal prost si periculos totodata.<br />
-El e dom' comandant, a urlat plutonierul gras.<br />
-Incantat, am raspuns fara sa-mi dau seama de tampenia pe care tocmai am scos-o pe gura.<br />
A urmat un sir lung de lovituri pe care le-as descrie daca memoria m-ar ajuta. Insa am cazut si am visat.<br />
Cand m-am trezit eram cu fata la un dulap plin cu carti. Prima coperta, una rosie, avea cele mai multe litere pe ea. Faceam un exercitiu si incercam sa citesc ce scrie. Simteam cumva ca daca vad literele acelea, starea mea de sanatate nu este intr-o stare severa si voi putea pleca de acolo pe picioarele mele.<br />
Mi-am strivit pleoapele si am incercat sa patrund cu privirea prin distanta dintre locul in care ma aflam si coperta aia mare si rosie. Aaa..antoi..ne de Saint Exupery... mai departe nu vedeam decat ca-s doua cuvinte, probabil era titlul. Primul cuvant incepea cu "m", asa ca devenise evident ca "Micul Print" era romanul la care ma holbasem atat de atent. Nu eram multumit, dar faptul ca nimeni nu ma baga in seama, ca era liniste si cald, ca nu simteam durerea prea tare, imi dadea o stare de confort. Poate e prea mult spus confort, dar puteam fi pe jumate relaxat. D-asta am inceput iar sa profit de spiritul meu analitic si sa aberez pe marginea denumirii acestui roman. Presupun ca "micul print" ar putea fi un alint pentru penisul scriitorului francez... sau un secret. Ceva bolnav si erotic...droguri... ce tampenie!<br />
-Daca ti-e sete, ai un borcan cu apa pe masa. Ridica-te si bea, ca dupa aia o sa dai o declaratie si la zece scap dracului de voi.<br />
Am auzit din spate vocea, dar pana sa ma intorc sa vad cine se rastea la mine, usa s-a inchis ca intr-un film cu fantome.<br />
Am baut un litru de apa dintr-o rasuflare si in urmatoarele clipe durerea fizica a intrat in mine ca la ea acasa.<br />
Simteam ca am ceva rupt, luxat, fisurat, dar nu imi dadeam seama ce. Parca intreg corpul meu fusese pregatit de un maestru bucatar pentru un inedit snitel pane.<br />
-Semneaza aici! Ai amenda asta, pe care ti-a dat-o dom' comandant si atat. Ziceti multumesc, ca va bagam la puscarie daca era dupa mine, dar e dom' comandant care are baiat ca voi si tine si cu Steaua. I-a fost mila. Da' pentru ce ati facut voi... Eu va bagam la puscarie, 'mnezeii vostri de huligani. Unde va credeti? Pe stadion vii la meci, nu sa te bati, tu-ti ma'marea in bot de derbedeu.<br />
Am semnat.<br />
Spre seara nu aparea niciun tren si imi parea ca nici nu voi mai gasi drumul spre casa. Eram pierdut.<br />
Amicul meu statea chircit pe o banca si incerca sa doarma. Eram speriati, infometati, batuti si ne era frig.<br />
Pe o banca, la marginea peronului garii Bralia imi pipaiam ranile si vanataile. Ma minunam cat de bine e sa fii viu. Sa traiesti, sa simti durerea, foamea, frigul... Cat dracu o fi fost scorul???<br />
Trecusera douazecisipatru de ore si atipeam in drum spre casa. Privirile celorlalti calatori ma amuzau. Atipeam din cinci in cinci minute si ma trezeam cand sunetul sinelor de tren semana cu sunetul tevilor de care fusesem legat cu catuse.<br />
Auzi la ei, sa ma inchida... Ce cretini! Doar nu ma vor opri pe mine niste pereti...Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-40801747522215239732014-06-17T11:19:00.002-07:002014-06-17T11:21:25.493-07:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/n8CBduErWak?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-67570991587005785752014-01-28T14:55:00.002-08:002014-01-28T14:55:21.851-08:00<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/-hH1zutgUGk?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-53751740053561190902013-10-28T17:24:00.000-07:002013-10-28T17:31:44.275-07:00daca septembrie e luni, atunci octombrie e marti?!?<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:AllowPNG/>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><br />
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:TrackMoves/>
<w:TrackFormatting/>
<w:HyphenationZone>21</w:HyphenationZone>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:DoNotPromoteQF/>
<w:LidThemeOther>RO</w:LidThemeOther>
<w:LidThemeAsian>X-NONE</w:LidThemeAsian>
<w:LidThemeComplexScript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
<w:SplitPgBreakAndParaMark/>
<w:EnableOpenTypeKerning/>
<w:DontFlipMirrorIndents/>
<w:OverrideTableStyleHps/>
</w:Compatibility>
<m:mathPr>
<m:mathFont m:val="Cambria Math"/>
<m:brkBin m:val="before"/>
<m:brkBinSub m:val="--"/>
<m:smallFrac m:val="off"/>
<m:dispDef/>
<m:lMargin m:val="0"/>
<m:rMargin m:val="0"/>
<m:defJc m:val="centerGroup"/>
<m:wrapIndent m:val="1440"/>
<m:intLim m:val="subSup"/>
<m:naryLim m:val="undOvr"/>
</m:mathPr></w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" DefUnhideWhenUsed="true"
DefSemiHidden="true" DefQFormat="false" DefPriority="99"
LatentStyleCount="267">
<w:LsdException Locked="false" Priority="0" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Normal"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="heading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="9" QFormat="true" Name="heading 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 7"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 8"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" Name="toc 9"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="35" QFormat="true" Name="caption"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="10" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" Name="Default Paragraph Font"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="11" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtitle"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="22" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Strong"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="20" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="59" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Table Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Placeholder Text"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="1" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="No Spacing"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" UnhideWhenUsed="false" Name="Revision"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="34" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="List Paragraph"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="29" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="30" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Quote"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 1"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 2"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 3"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 4"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 5"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="60" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="61" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="62" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Light Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="63" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="64" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Shading 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="65" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="66" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium List 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="67" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 1 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="68" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 2 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="69" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Medium Grid 3 Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="70" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Dark List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="71" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Shading Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="72" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful List Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="73" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" Name="Colorful Grid Accent 6"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="19" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="21" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Emphasis"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="31" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Subtle Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="32" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Intense Reference"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="33" SemiHidden="false"
UnhideWhenUsed="false" QFormat="true" Name="Book Title"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="37" Name="Bibliography"/>
<w:LsdException Locked="false" Priority="39" QFormat="true" Name="TOC Heading"/>
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin-top:0cm;
mso-para-margin-right:0cm;
mso-para-margin-bottom:10.0pt;
mso-para-margin-left:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Calibri","sans-serif";
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-language:EN-US;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">E a doua
zi. A doua zi dupa nimic. Ea...pur si simplu este. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">Prima zi nu
sunt sigur ca a existat vreodata. Am vagi amintiri cu prima zi. Curios. Ar fi
fost de bun simt sa am decenta si sa-mi amintesc clar prima zi. Prima zi,
primii pasi, prima carte, prima nota, primul film, primul sarut, prima
dezamagire. Cred ca sunt elemente ce fac parte din ziua numarul unu.
Conducatorul suprem al zilelor, atatea cate sunt ele. Prima zi pare a avea
autoritatea necesara pentru a fi socotita cea mai importanta de pana acum.
Bine, asta, si certitudinea ca este singura care s-a incheiat. As fi pus
oricare alt semn, dar nu punct. Insa nu-mi pot permite. Pana la urma cine-s eu
sa inchid gura celor care, de-a lungul vremii, au pus bazele regulilor de
exprimare in scris. Putrezi-le-ar oasele!</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;"><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Si daca tot tin minte asta, sa fie pt ca am
invatat lectia sau vine din bunul simt cu care ne-am pricopsit genetic? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Pura intamplare face ca noi sa fim in aparenta
opusul unor degenerati. Si imi dau cuvantul ca nu vreau sa ma aplec atent
asupra acestui aspect. Ahhhhhh...ce-mi freamata degetele dupa doua puncte si o
paranteza. Ce dracu, parca in prima zi n-aveam pornirile astea. Sunt pistolul
mitraliera americanesc al lui Rambo.<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>Sunt Sergiu Nicolaescu intr-un film mut si bun. Asta da paradox. Intr-un
film bun... Apoi mut. Punct.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">A doua zi
se pare ca n-are nimic in comun cu prima. A doua zi dupa nimic e plina,
colorata, comestibila. Are tot felul de gadget-uri dupa care iti plange inima.
E full. E varianta imbunatatita a zilei dintai, pe care oricum ai uitat-o. S-a
sters. Aveai doar un giga pe vremea aia. Nu iti permiteai sa o tii stocata pana
a aparut a doua zi. Iar a doua zi este oricum prea mare si nu incape in
memoria-ti minuscula cu care ai fost dotat din fabricatie. Sunt pistolul lui
Florin Piersic in Margelatu. Sunt cascadorul lui Sergiu Nicolaescu intr-un film
cu tradatori. Tradatori in roluri de sfinti. Asta da paradox. Punct si de la
capat cu capul sus si alineat, nu alienat.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">Parcurg la
jumatate. Este pranz. A doua zi. Ma sufoc. Am multe, ce stiti voi, multe
treburi pe cap. Capul cu care am fost dotat din fabricatie este un model mai
vechi. Nu poate suporta atat de multe. E abia a doua zi si eu intru intr-un
impas. Sunt celebru in lumea mea mica si trebuie sa-mi fac datoria. Si incep sa
ma simt din ce in ce mai al dracului de dator. Simt ca nu e bine, dar nu-mi
permit sa intru in panica. <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Ma multumesc
sa raspund la comenzi. Primesc comenzi, ce-i drept, iar bunul simt, cu care am
fost dotat din prima zi, nu ma lasa sa raman indiferent. Sterg tot ce-i
important si adaug tot ce-i nou. Nu vreau decat sa tin pasul. Este tot ce mi-am
propus pentru a doua zi. Este simplu, trist si foarte eficient. Tot ce-mi
trebuie este semnal, semnal, semnal. Apa si alimentele sunt balast. Oamenii pe
care in aparenta ii detest, probabil ca in profunzime ii iubesc dar inca n-am
semnal.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Cei pe care-i iubesc sunt
blanzi, docili si iertatori. De ei ma folosesc ca sa nu fiu nevoit sa-mi caut
singur scuzele. In cautare de optimizare, eficientizare, comoditate, absurditate,
dezumanizare si cretinizare/sau cretinitate, ne impiedicam de scuze. Rolul
celor pe care-i iubim este sa le adune, sa le pastreze si sa ni le ofere atunci
cand vadit avem nevoie.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">Mai sunt
ore bune pana sa inchid socotelile cu a doua zi. Inca nu-mi fac griji. Pare o
vesnicie pana la capat si inca mai am multe treburi pe cap. Las deoparte ce-i
important. Imi verific mailul. Imi verific pulsul. Imi verific statusul. Imi verific ceasul. Imi
verific check in-ul. Imi verific mama, iubita, cainele, apoi portofelul, cardul,
nivelul benzinei in rezervor, frigiderul...si fac o parateza<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>intr-un exces euforic al imaginatiei bolnave <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>si imi inchipui un frigider cu personalitate.
Stand acolo mare si impunator, alb, pur, rece pe dinauntru. Un frigider eco, ce
consuma freon doar in slujba binelui si a naturii. Un frigider ce in fiecare zi
isi acceseaza contul pe facebook si isi schimba statusul facand un slalom
halucinant printre statusuri demne de filosofie antica si medievala, moderna si
contemporana, de salon de infrumusetare manichiura-pedichiura coafor. Toate
mustind de esenta si producatoare de lumina interioara. De altfel, atunci cand
vrea sa se deschida, frigiderul nostru ar degaja lumina interioara din
propria-i intelepciune dobandita in nopti lungi petrecute pe chat cu conspirationistii
si schimb de link-uri despre illuminati si noua ordine mondiala. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">Ma intorc.
Sunt prastia cu invizoc a lui Pistruiatu’ intr-un remake facut de americani la
Buftea.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Sunt Benicio Del Toro intr-un
film cu Rosia Montana. Sunt revolta taranului ce stie din strabuni cum sub
podeaua din beci, langa cazanul de tuica, zac gazele de sist adormite ca un
balaur gata sa faca prapad daca vine cineva sa-l zgaltaie ca pe un cacat. Sunt
Sergiu Nicolaescu in rolul lui cel mai bizar. Un sobolan ingropat de viu cu
titlul de general si onoruri militare. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="EN-US" style="mso-ansi-language: EN-US;">E inca a
doua zi si mai intai ma inchin. Apoi ma inclin.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-79710311442175043612013-03-15T11:04:00.001-07:002013-03-15T11:04:23.209-07:00heaven<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/bK6BFxK1hOE?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
...pentru MicaAlexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-2215438389826044392013-03-05T16:21:00.000-08:002013-03-05T16:21:27.121-08:00mergand spre nicaieriAlerg in cautarea unei povesti, a unui eveniment genial care sa-mi redea aripile, sa ma culeaga de pe jos intr-un moment de neatentie al ironiei sortii si sa arunce cu mine pana in varful muntelui desenat pe gardul de beton al unei cladiri obscure si nu foarte inalte. Relativ nu foarte inalta si nici foarte cenusie.<br />
<div style="text-align: left;">
Am nevoie. Consum putin in comparatie cu cat as consuma daca n-as fi lucid si intr-un final deloc neasteptat cad de acord cu mine insumi ca inca nu mi-am gasit drumul. Drama este ca harta mi se arata doar atunci cand dispare lumina. Calare pe subconstient incerc sa pipai precum citesc orbii in braille, cautand cu disperare o poteca de ganduri coerente pe care s-o urmez si sa ma duca acolo unde ma regasesc in ceea ce consum. Sa ma indrume spre magazinul unde-mi satisfac curiozitatea pierzandu-ma prin meniul plin cu ganduri geniale. Absenta banilor ma face sa fiu putin ingrijorat, dar in fantezia mea oarba imi permit sa fiu lefter, pentru ca banii sunt niste notiuni abstracte menite sa ingreuneze schimbul de informatii intre neuroni, blocandu-le sinapsele si transformandu-le in fire de praf inutile. La fel de inutile precum activitatea mea cerebrala in clipa in care imi constientizez pozitia in tara lui nicaieri.</div>
<div style="text-align: left;">
Pun mana si aleg un drum. Hotarasc cu greu, dupa o nesfarsita polemica cu mine insumi, care este directia in care ma indrept si pe care i-o atribui, usurandu-ma pe mine de orice povara. Tot nu-mi convine si incerc sa gasesc timp pentru a fabrica contraargumentele necesare.</div>
<div style="text-align: left;">
Am ales strada, am si directia. Mai stiu ca-mi trebuie un camp, pentru ca orice drum are campul aferent prin care isi face loc si se pierde. </div>
<div style="text-align: left;">
Cat de usor este sa te pierzi intr-un camp, in planul unei singure dimensiuni! Ce banal pare totul atunci cand sufletele sunt mintite si absorbite de platitudinea unei geometri plictisitoare cu reguli stricte. Nimic abstract, asta e si farmecul...drumul la pachet cu peisajul sau monoton si bicolor. Aparent proasta alegere. </div>
<div style="text-align: left;">
Insa aici apare miracolul. Lipsa culorii, dezinteresul, ploaia cenusie si peisajul dezolant te fac sa-ti indrepti gandul in cu totul alte directii, total opuse directiei de navigatie pe care ai ales-o. Tocmai lipsa motivatiei determina parcurgerea a doua drumuri deodata in locuri si timpuri diferite, cu viteza diferita. TU nu realizezi pe moment, pentru ca momentul nu mai e o stare de fapt, ci un vector ce se interpune intre tine si legile unei fizici prafuite si imbaxite. Un paradox! Abia acum iti apartii. Abia acum zbori desprinzandu-TE de drum, dar totusi parcurgandu-l si fiecare linie ce umple spatiul dintre cele doua planuri este un infinit de oportunitati, iar fiecare oportunitate se transforma intr-o idee, ideea intr-un alt gand mai nou, mai stralucitor si urmandu-si traiectoria balistica devine treptat un ideal colorand spatiul imens cu putere si determinare. Ai inviat si TI-e sete. Vrei mai mult si mai mult. Nu mai esti sarmanul Lucien al lui Balzac. Iluziile pierdute candva ti se transforma intr-un univers luminat si esti convins ca stapanesti situatia si ca deciziile iti apartin. TE plimbi cu viteza luminii de la un capat la altul soptindu-TI in orgoliul propriu ca niciodata nu ai avut atat de mult control, atata putere... Si esti mandru...Si-TI zambesti in oglinda.</div>
<div style="text-align: left;">
Apoi te opresti brusc. Ceva nu mai functioneaza. Sunt oare eu? Oare nu esti tu? Sunt eu si esti tu? Realizam tu-eu si eu-tu, ca o pereche de aripi se imparte la doi. Sa fie asta o ironie menita oricarui cautator de povesti?</div>
<div style="text-align: left;">
Ne aflam pe varful muntelui desenat pe gardul de beton... Cladiri obscure, nu foarte joase... Avem rau de inaltime si rau de cenusiu. Ma inclin ca sa te ating si imi strivesc eu-ul de tu pana cand devin ceea ce sunt, un amestec de sigur si nefiresc. Astept pana se face seara stiind ca am ajuns singur la mijloc de drum in tara lui nicaieri... Undeva la ambele capete ale aceluiasi drum e dimineata. </div>
<div style="text-align: left;">
<br /></div>
<div style="text-align: left;">
a bientot</div>
Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-85630823641848265512013-01-19T14:12:00.002-08:002013-01-19T14:12:59.088-08:00dor de vara!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<object width="320" height="266" class="BLOGGER-youtube-video" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0" data-thumbnail-src="http://1.gvt0.com/vi/_AlSnTcet4U/0.jpg"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/_AlSnTcet4U&fs=1&source=uds" /><param name="bgcolor" value="#FFFFFF" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><embed width="320" height="266" src="http://www.youtube.com/v/_AlSnTcet4U&fs=1&source=uds" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true"></embed></object></div>
<br />Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-9533865056795404332013-01-19T14:03:00.001-08:002013-03-15T11:23:01.301-07:00Review<div style="text-align: left;">
Simt cum palma dreapta mi se pierde in pulberea semifina. N-as putea spune niciodata ca e cel mai fin nisip. Are ceva din textura malaiului. Nu, nu...nu a malaiului. Este sare grunjoasa. Asta e. D-aia de pune maica-mea la muraturi. Un fel de sare necizelata. E naturala, lipsita de falsitate. Nimic sofisticat. In capatul celalalt al unui univers foarte mic si limitat - subdezvoltat daca m-ar intreba cineva intr-un moment de sinceritate maxima - exista nisipul care seamana cu sarea fina si falsa, sarea de snobism si superficialitate. Cu toate ca sarea difera, acelasi soare ne coace pe toti si mirosim la fel pentru pestii ce privesc dezgustati cum ne topim benevol la marginea lumii lor. </div>
<div style="text-align: left;">
Deodata ma las prada diminetii de vara si incep sa gust prajituri imaginare. Prajituri cu crema de ganduri. Ganduri dulci-acrisoare... 300 grame coaja de lamaie, 50 ml esenta de vanilie, un kilogram de scoici uscate de vant si doua sticle de bacardi breezer. </div>
<div style="text-align: left;">
Modific relieful creaturilor microscopice. Imi inchipui vietatea microscopica ce se deplaseaza cu ajutorul factorilor naturali. Un fel de mijloace de transport in comun gratuite. Imi imaginez o bacterie calare pe un gandac si holbandu-se la o creatura uriasa...Subliniez uriasa. Un fenomen natural pe care nu si-l poate explica. Sub ochii ei si mai microscopici un zeu imens, imens cat mintea ei nu poate concepe de imens, ii distruge lumea intr-o clipa. Ii destrama universul. Acum o ora microscopica toate erau bune si frumoase. Acum s-au dus, inghitite intr-un alt univers microscopic. O mana macroscopica din cer a venit si a sapat o groapa. O groapa infinita. Calare pe gandac e mai usor sa treci peste si sa-ti continui cu demnitate ce ti-a mai ramas din viata ta la fel de microscopica. </div>
<div style="text-align: left;">
Ce-o fi acolo, ma intreb. Sub cristalele alea incinse de niste fascicule ce au calatorit milioane de kilometri. Ce dracu-i aia? O tigara?!? Ah, uite si un capac de bere. As fi ridicol daca m-as intreba cine a baut-o sau ce fel de bere era... Brusc ma duc cu gandul la nevoia fiziologica de dupa bere. Aici?!? Si eu imi afund palma tot mai adanc si pulberea e acum o pasta rece si umeda si gandul meu e murdar si rece si umed. Doar buzele imi sunt uscate. </div>
<div style="text-align: left;">
Biounealta alcatuita din 27 de piese isi croieste drumul incet inapoi, ca o freza veche a unei masinarii rusesti ce sapase o eternitate in carierele caucaziene. O masinarie retrasa din activitate la sfarsitul eternitatii, plina de decoratii prafuite, ce-si povesteste trecutul cu duiosia si talentul povestitorilor rusi. O veche paiata ce sta pe marginea drumului, la limita disperarii si incercand sa-si curme viata intr-un moment de luciditate, legandu-se de piatra care-i apasa pe inima si aruncandu-se in oceanul inutilitatii.
Masinaria mea dreapta, fara de care mi-ar fi imposibil sa-mi beau ceaiul, a revenit la baza. In aceasta dimineata voi bea ceai. Am hotarat asta in timp ce demonii vinului de mai devreme in noapte, paraseau pas-pas incinta. Mansarda era eliberata si acum tot ce-mi ramasese era nisipul de sub mine si nebunia unui ceai. Nimic promitator. Nimic poetic. Doar surd. Mut. Intensitate sub nivelul perceptiei. Absolutul redus la nul. </div>
<div style="text-align: left;">
E cald. E din ce in ce mai cald si mai vechi. E din ce in ce mai departe si imi aduc aminte zambind. Simt cum miroase a materie imbatranita. Masina timpului s-a defectat, iar eu sunt prins aici si zambesc la un film intr-o limba pe care n-o pot intelege, iar cel care s-a ocupat de subtitrare nu a facut-o deloc cum trebuie. Nu apuc niciodata sa citesc tot ce scrie. Vad franturi de cuvinte si apoi totul dispare, aparand in loc o alta fraza cu un cu totul alt sens.
In baza tehnologiei tot mai avansate incerc sa-mi pastrez cumpatul. Am tot ce-mi trebuie... De ce vreau mai mult? </div>
<div style="text-align: left;">
Am recapatat memoria si incerc sa o descarc pe un creier extern. Incerc sa ma las de vicii, inlocuindu-le cu cele electronice si mai putin nocive. Aparent.
Acum aud clar melodia aia veche si parca sunt acolo si zgomotul e acelasi si noi toti suntem mai vii. Zambesc gandindu-ma la creaturile microscopice care nu exista inca. Sunt complice la catastrofele viitoare pe care le vor infrunta. Sunt zeul ignorantei care a avut o revelatie si a ales sa se schimbe in ceva mai bun, dar la fel de inutil. Sunt pacea celor ce traiesc in pace dupa legea firii. Sunt intrebarile ce nu s-au nascut inca si zac intr-o matrice asteptandu-si randul, iar camera alaturata e pur si simplu goala. Acolo ar urma sa stocam raspunsurile corecte. Raspunsul corect nu are nicio legatura cu intrebarea careia ii urmeaza, ci cu revelatia, cu divinitatea universului din care provine. Camera raspunsurilor e alba si luminata din interior. </div>
<div style="text-align: left;">
Deschid ochii si odata cu ei inca o sticla. Plec spre camera macroscopica unde m-am cazat cu acte false si am semnat cu numele unui om mort. Banii sunt aceiasi si miros la fel pentru pasarile ce privesc la noi cum ne impiedicam la limita de jos a lumii lor.
Cand mai am doar ceai pe masa si in jur e doar muzica, am slabe sanse sa mai prind un loc azi in drumul spre casa. Ma intind si dorm aici, langa nisip, nu inainte de a-mi sorbi cu incredere ceaiul meu fara niciun gust. Cineva mi-a spus odata ca veninul e dulce si poate fi confundat cu mierea.
</div>
Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-90957033839599383102012-07-09T11:43:00.000-07:002012-07-09T11:46:26.307-07:00protege moispatii...
caut spatii!
nu stiu unde sa pun, nu am loc unde sa mai pun. nu potrivesc starile, energia. ma impiedica gravitatia. e pt prima oara cand o simt. e a dracului de puternica si ma trage in propriul infern. iadul meu drag...aproape face parte din mine. ne cunoastem si ne respectam. e familie. el ma ajuta sa ma impiedic, sa cad. tot el imi da putere sa merg mai departe. ma impinge de la spate, gandindu-se ca s-ar plictisi daca nu s-ar mai juca cu mine.
cad peste tot ce aveam. cad peste cutii alandala. cad peste teancuri de vise si idei miraculoase pe care nimeni nu a avut curajul sa le aranjeze in firea lor.
am atatea lucruri. am ganduri. am carti. am jocuri. am filmele si muzica. am suflet. am credinta si convingeri. am speranta. am citit undeva ca izolarea iti poate oferi cadrul necesar unei convorbiri cu materia. am convingeri! am auzit ca a avea convingeri nu te ajuta sa fii convingator. paradoxal!
am clisee. am putere. am dragoste. am anii, experienta. am placerea. am impresia...
doar vin intr-un pahar, un pachet de tigari si o carte. poate ca la asta se rezuma totul, iar spatiile incap in spatii. noi incapem in noi insine. ecuatiile se reduc, nu se suprapun. au spatiul lor in care se potrivesc perfect.
e mai important ca atunci cand te intorci in somn, sa fie cineva acolo. sa nu ai spatiu. sa umpli tot. sa nu gasesti un loc unde sa-ti arunci hainele, gandurile... iar cand deschizi larg bratele, sa simti ca toata planeta se revarsa prin tine. si atingi, vezi, gusti fiecare clipa din fiecare fiinta, fiecare gand si fiecare parere, experienta. o sa fiu acolo. o sa imi beau cafeaua privind sufletele cum se pierd si devin ceata.
astept o privire care sa ma faca sa tresar. vreau sa vad cruzimea naturii dezlantuita. astept sa ploua cu pietre pretioase peste un oras de tinichea. sunt la locul meu, acolo unde m-ati lasat cand v-ati intors la treburile voastre. justificabil!
pierd ultimul tren si ultima gara nu ma asteapta. nu m-a asteptat niciodata. e o senzatie ce nu-si gaseste locul printre surorile ei mai mari. necesita timp...si spatiu, binenteles.
asculta-ma! cei care dorm, vad lumea altfel, pt ca au ochii inchisi. o simt. o patrund cu puterea gandului. iar fiecare gand isi gaseste locul sau atribuit in mintea corespunzatoare. totul e aranjat in functie de spatiu, precum casa unor tineri casatoriti ce nu-si permit luxul unei asezari generoase. depinde doar de bunul gust al fiecaruia. oamenii cand dorm sunt ei insisi. isi tin parerile pt ei. tac. pana si la un prost, atunci cand doarme, ai putea gasi ceva interesant, nebanuit... dar nu e o regula.
am viziuni, am poezii, am un iaurt in frigider si nori in dulapul cu nori.
am zilnic oportunitatea sa castig fericirea, dar o pierd seara la jocuri de noroc.
e mereu despre mine, iar si iar...si iar.
eu nu scriu, eu refulez. ma bucur ca am gasit un spatiu.
pe curand!
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=F8-I1jtryS0"></a>Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-44705193017819741302011-09-04T04:17:00.000-07:002011-09-04T07:31:02.959-07:00De ce caii se impuscaSunt lipsit de tragism.
<br />Traiesc fantasma eroului ce isi construeste dezordinea, haosul intr-un univers in care totul este uniform si ordonat. Ma plimb in fiecare zi la granita celor doua lumi, lumea de afara si lumea din mine. Ma complac. Stiu, iar e despre mine... E despre oricare altul.
<br />Reducerea la absurd ascunde in spatele ei ramasitele unui egoism reprimat, unei dulci frustrari ce dadea nastere viselor. Vise care erau responsabile idealului imperfect pe care mi-l doream si spre care ma indreptam sau ma indepartam in functie de relativitatea spatiotemporala. A incerca sa controlezi creeaza dependenta.
<br />Echipa de profesionisti din spatele scenei vietii, aduce in fata publicului larg un nou spectacol. Unul banal, dar stralucitor. Unul imens, dar ieftin. O mascarada a lupilor blanzi, docili. Un joc al epatarii si al dizolvarii constiintei proprii in constiinta colectiva. Esenta vorbelor de duh pierdute undeva intre o sticla de Jack ( acest personaj omniprezent si fermecator )alaturi de prietenii tai si plaja de la Vama Veche pustiita si imbracata in ambalaje colorate. Gunoaie ce mentin inca vie amintirea unei veri apuse si a noptilor lungi racoroase. O punte intre grotesc si fantasmagoric.
<br />Orice amintire poate da nastere unei lumi fantastice, unei povesti al carei continut controlat partajeaza ideal intre vraja si mister. Apare apoi un spectru ce poate ajunge sa disocieze imperceptibil taina de miracol si secretul de magie, inaintand insinuant pana la ceea ce produce spaima, pericol iminent.
<br />Amplificand zgomotul produs de noi insine, repetam obsesiv parodia unui film in care visul oricarui muritor nu se identifica cu marja calculata de destin. Iar atunci cand sistemul tine rol de "liber arbitru" in toata afacerea asta, gandul imi zboara la Horace McCoy si la ecranizarea din 1970 a lui Sydney Pollack.
<br />Ironia sortii poate fi explicabila prin rautatea caracteristica oricarui creator. Se lucreaza intr-o dezordine calculata, masurabila. Toata aceasta debandada, privita de sus, prin prisma celui iesit din scena, are insa o ordine ciudata. Dumnezeu e inteligent, dar nu mai fascineaza. Suntem adeptii unor noi teorii. Apartinem unei religii ce are la baza informatia, caz in care unicitatea individului este demolata. Locul sau devine inutil intr-o societate ce tinde spre o perfectiune superficial-colectiva.
<br />Cuvantul "imperfect" va fi sters din dictionarele lumii. Binele absolut va fi la un clic distanta. Cei tineri ii vor invata pe cei batrani. Va fi un spectacol de succes.
<br />Si cum religia niciodata nu va fi contrazisa de sistem, am invatat din cele mai vechi timpuri ca orice dar facut omenirii, necesita un sacrificiu. De data asta este vorba despre demnitatea si integritatea individuala a fiecarui participant. Alegerea nu ne apartine, ci doar impresia alegerii. Si merita! Va fi ceva ce n-a mai existat. Turme de oi cu chip resemnat de lup vor veni sa-l vada. Intarcati si paziti pentru a nu cumva sa piarda un moment. Totul va fi atent supravegheat din interior spre exterior cu ochi vigilenti, pentru a eluda eventualele date de conflict.
<br />Si daca nu va fi perfect?? Si daca cineva va spune "NU"? Si daca inchidem ochii si murim, restul fiind doar urme alterate ale dulcilor frustrari, ale viselor, ale imperfectiunii ce ne tinea in viata. Si daca perfectiunea inseamna uciderea sperantei, a imaginatiei, a visului, a idealului, a clipei de fericire absoluta...
<br />Si daca a fi perfect inseamna a nu gandi?!? A fi perfect inseamna a nu fi om!
<br />De azi imi fac provizii de greseli si dorinte. Nu stiu cat timp mai am, buni prieteni. Pornesc singur pe drumul meu pana imi voi rupe picioarele si voi ceda. Apoi voi avea timp sa ma odihnesc o vesnicie si sa visez cu o detasare nelipsita de compasiune. Iar daca asta-mi e norocul, il trag dupa mine, caci pana la urma...
<br />...caii se impusca, nu-i asa?!?
<br />
<br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dwZonxilJnySiBKf82fOC8zXvI4kqNDttOODdH1ZI1Cpi0mg9pOBFbV-Qth13FhJubUVVNLdM_qsefHY_sfwQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe>Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-69734837322992099812011-04-05T14:18:00.000-07:002011-04-05T15:24:50.322-07:00OptativIntru pe aceeasi usa, deschid aceasi fereastra, privesc aceeasi lume, respir aceeasi teama cu aceeasi seninatate aparenta, ma cufund in aceeasi bezna...<br />Placut!...Dar nu mai sunt eu.<br />Am in fata mii de bucati din ceea ce era candva intreg. Un intreg atat de intens si de frumos, un intreg perfect dincolo de limita unei imaginatii imperfecte. Rotund ca si lumea. Nimeni nu l-a vazut vreodata. S-a dizolvat in milioane de particule inainte de a ne naste noi ca forme inteligente - mai mult sau mai putin. <br />Uneori, cand doua particule ce-au fost candva alaturate se regasesc, isi induc reciproc impresia ca s-ar putea reface acel intreg, ca s-ar reconstrui perfectul intr-o entitate unica, un Dumnezeu alcatuit doar din materie... Atat de fals! Adevarul nu contine imaginatie, ci doar logica sordida.<br />Suntem sortiti unui permanent regres in ciuda aparentei socio-culturale progresiste si nu numai. <br />Ne pierdem esenta in detalii fara greutate. Punem pretul fals pe eticheta lasata goala intamplator. Ne construim sisteme in care ne blocam unii pe altii ca si cand ar fi un joc al abilitatii. Ne credem unici si indisolubili. <br />Cui ii pasa de individ, in afara de individul in sine? Cine ne-a cerut mai mult de atat? Al cui esti...cui ii aparti?<br />...Daca in spatele noptii stau idei ce stralucesc si se numesc stele, daca la limita sperantei n-ar exista duhul searbad al resemnarii, daca in vis apar culori pe care nu le pot numi pentru ca nu exista inca, daca la fiecare vers rostit s-ar naste o emotie noua, daca in fiecare pacat ar exista placerea aferenta, daca pe biletul de tren ar scrie cat de mult poti rataci, daca in ochii unui copil exista ascunsa printre culori vina unuia dintre parinti, daca la fiecare pas nu m-as opri sa ma intreb de ce am facut asta, daca in aer ar pluti ploaia si as uita ca exist ca atare datorita excesului de ego, fascinant, in care ma complac, daca mi-ar fi la indemana cheia cu care sa incui intunericul macar pentru o zi, daca as fi din nou ce-am fost... poate mi-as apartine.<br />Numele meu este necunoscut si asa va ramane. Pot sa inchid ochii si sa-mi imaginez ca sunt oricine. Mai departe e un cer si marea. In spate sunt doar ziduri cladite pentru cei ce mi-au aratat cum. <br />In viata poti sa ai o sansa sau niciuna. A doua zi va fi tot lumina solara, mici repere, politete, griji, cuvinte... Va mai trece un timp si toate vor fi doar senzatii neclare. Apoi inchizi cartea si adormi. Ai scapat neobservat.<br />Pacat!Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-369858833160097192011-03-28T12:11:00.000-07:002011-03-28T13:13:03.097-07:00Poate oamenii frumosi... sau... cine stie?!Ce vad eu, simti tu. Ce gandesc eu, auzi tu. Ce vreau eu, meriti tu. <br />Poate ca nu... sau... cine stie?!<br />Poate ca oamenii frumosi exista doar in povestea unui bun samaritean. In pilde si in parabole. In visele platite scump de cei naivi sau fermecati. In globul de cristal al unei vrajitoare la inceput de cariera. In inceputuri sta credinta ce izvoraste din latura etica a fiecaruia, din moralitatea dobandita genetic, cel putin in conceptia imperativului categoric a lui Kant. Dar unde sta puterea, imaginatia sau visul?<br />Acum curg secundele in sens invers si incerc sa-mi desenez in minte momente nepierdute nu de mult timp. Am o liniste a sufletului pe care numai eu o pot atinge. Te simt cum ai zarit ceva in spatiul pustiu, in fluxul de intuneric, si ti-ai aruncat privirea dincolo de lumea ta. Poate curiozitatea te-a impins, dar cui ii pasa, atata timp cat eu am fost acolo?!<br />Sunt fascinat de sclipirea a doi ochi patrunzatori. Sunt nelinistit la modul cel mai linistitor. E acea neliniste pe care mi-o doream, confortabila. Nu cred ca mi-o poate fura cineva... sau poate tu... cine stie?! <br />Privesc din ultimul rand, din semiobscur, din fotoliul meu, din goala sala de spectacol. Sunt cald din nou.<br />Din fiecare cerc se face soare. Antrenand lumina se face zi. Apoi ziua se inclina si piere in spatele cortinei atunci cand fiecare cerc apune. Nu as lasa-o sa se opreasca nicio clipa si sa coasa la loc realitatea. Vreau sa las lucrurile imperfecte sa ma salveze. Se poate intampla... sau... cine stie?!<br />Imi potrivesc ceasul desi e doar un gest teatral. Timpul nu mai e in incapere cu mine. Simt doar un singur parfum. Simt cum se aprind si se consuma cuvinte cu o singura aroma. La fiecare colt vad umbra celor care au incercat sa-mi poarte grija, sa-mi aduca vestile, sa-mi inchida hainele, sa-mi spele pacatele... Lor le dedic muzica. Pentru ei am tot ce se aude si se simte, am sufletul deschis pana la secunda ce ne separa. Am cartile mele, trairile mele, viata mea asa cum nimeni nu o vede...un rol pierdut. <br />Ma opresc! E ora la care cineva vrea sa intre... <br />Poate este un om frumos... sau... cine stie?!Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-5459012672986411862011-03-20T15:07:00.000-07:002011-03-20T15:09:11.562-07:00<a href="http://www.youtube.com/watch?v=pHUeCPWwz7I&feature=related"></a>Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-48816303712685316722011-03-13T12:04:00.000-07:002011-03-13T13:31:29.798-07:00Seductia tentatieiStau aici cu prietenul Jack si discutam despre toate tampeniile care ne trec prin minte. Nu, nimic intelectual, sa nu dea dracu sa ganditi abstract la ora asta! Poate fi fatal daca n-ati facut incalzirea.<br />Bun. Stam noi ca baietii duminica seara. Ne consumam reciproc. Vorbim despre masini, gagici, moda, cluburi, fite ( a se citi "fitze", multumesc ), ca mai nou si noi, barbatii, o ardem intr-un stil domestic si scarbos numit de cercetatarii britanici, metrosexualitate. Apreciem efortul cercetatorilor britanici si le transmit pe aceasta cale ca sunt entuziasmat de tenacitatea lor...( astia traiesc noua vieti, sa-mi bag pula... si n-au nevasta, n-au copii. Stau toata ziua si descopera toate cacaturile. Apoi vezi rodul muncii lor de labari inutili scris cu litere de o schioapa - ce cacat de expresie. Voi reveni asupra ei - intr-un mega colorat cotidian si ti se face inima cat un purice. Pai, da, sa inchid dracu telefonul ca fac cancer la cap si devin impotent si mai tampit, ca uite ce zic cercetatorii britanici. Lua-i-ar dracu!<br />Salata afecteaza creativitatea! Sa mor parcat! Cum vine asta?!? Salata afecteaza... bai, nene. Daca o mananci sau daca o fumezi? Pai aia nu e salata, in gatu' mamei voastre de cercetatori, ca nici macar atata lucru nu stiti.<br />Sexul oral duce la cancer in gat... Heiiiiiiiiiiiiiii, gata... Pana aici! Da-va dracu de nebuni, ca nu va mai cred! Au romanii un proverb cu vulpea care n-ajungea la struguri. Ia cercetati-l, va rog! ).<br />Inchid aceasta lunga, interminabila paranteza si va marturisesc ca nu am inca curajul sa recitesc ce-am vomitat mai sus. Va las pe voi sa-mi dati o nota si o pastrati pentru voi, ca nu ma intereseaza scorul, da?!? Multumesc!<br />Punct si cu alineat de la capat.<br />Bai, sa fiti voi mai sinceri decat cand erati juniori si va beleati ochii la colega de banca spunandu-i ce pampoane misto are si ca v-ati dori o sora ca ( cu ) ea. Bine, nu chiar atat de sinceri...<br />V-ati gandit vreodata cum ar fi sa ai putere absoluta, sa fii Dumnezeu pentru o zi?!?!???<br />Ah?!? Normal? Da? Nu?!<br />Cine a zis "Nu" sa se ridice in picioare! Bun, voi astia negativisti, nihilistii dracului, sa va luati ce aveti p-aici si sa va carati in liniste acasa! Nu avem nevoie de voi.<br />Restul stati parcati. Inseamna ca ati spus "Da". Bravo, baaaaiiiiiiiiii...cata imaginatie pe neuronii vostri! Faceau circumvolutiunile ca caruselu' cand va loveau pe voi gandurile si imaginatia. Dansau ideile ca niste lebede excitate cum am vazut eu intr-un film recent...<br />Oameni creativi, ce sa mai... Bravo! Stati jos. Gata cu laudele, ca va inhib si avem nevoie de talente ca voi.<br />Bine, mah, capodoperelor bipede, sa iti doresti sa fii Dumnezeu nu-ti trebuie mai mult de un sfert de neuron. Dar si-a dorit vreunul din voi vreodata sa fie Sfantu' Petru?? Aaaaaa??? Ia ziceti voi!<br />Normal ca nu... Ce cacat, asta nu e nicio combinatie. Ala munceste toata ziua si noaptea. Non-stop. E portar. Pai cum sa va placa voua munca?!? Adica, da, tata, vreau sa ajung in rai dupa ce mor. Nah...si eu ca tot romanul. Mai bine sa-mi fie bine decat sa-mi fie rau. Dar imagineaza-ti unul care o viata intreaga a muncit la o sala de spectacol. La un cinematograf sa presupunem. Omul a stat toata viata si a taiat bilete la intrare. Bun, la cinema la mall daca vreti voi. Astia de la mall sunt mai cool asa. Se imbraca la costum, au un aer d-ala de spp-isti in misiune imposibila, pe care tocmai i-ai incurcat din ceva foarte important. "Mda, sala 5, jos, pe stanga. Urmatorul."<br />Bun ai fost toata viata un labar d-asta. Acum ajungi in rai, ca ti-a placut plictiseala. Ai ajuns acolo si te roaga Sfantul Petru sa-i tii locul o zi, ca e bolnav si tu ai experienta necesara. Pai sa nu-ti bagi pula?!?! Ai ajuns in rai, pe crucea ta scrie mare: ODIHNESTE-TE IN PACE! Ce cacat nu au inteles astia?!? De ce tocmai tu?!? Toata lumea se duce diseara la un party unde o sa fie la greu lapte si miere ( toate tipurile de lapte chiar... lapte praf, lapte condensat, lapte de..machiant ) si tu stai ca boul la intrare si te uiti pe lista invitatilor. Baaaaaaaaaaaaa....mai ai si ghinion! Dupa ce ca esti incepator si nu e asta jobul tau acolo, te trezesti ca-ti vin cei mai dificili clienti.<br />Incepi sa intrebi disperat in stanga si in dreapta "bai, bai... cine a adus-o pe curva asta aici??". "De unde o cunosti, frate? Poate e neprihanita, sarmana, nu vezi ce buze umflate are?!". "Da, ma, e fosta mea nevasta...stiu eu ce neprihanita e! Cica a decedat in timp ce a pus gura pe o lampa de control la 380, a crezut ca-i inghetata..."<br />Trist, dar posibil. Asa ca nu va mai blocati la ganduri mediocre, mediocrilor! Anticipati raul de dupa si poate va da prin cap sa schimbati ceva si-n viata voastra scurta si seaca. Faceti-va o mica bucurie din cand in cand si daca va e frica, va rog sa dati vina pe mine. Va fi mai usor sa o acceptati ca atare.<br />Ajungand la trista concluzie ca indragiti munca la fel de mult precum etica, amicul meu Jack, a spus ca prefera o viata scurta langa prietenii mei, declarand solemn ca se inchina in cinstea voastra si ma lasa sa-l consum pana la capat.<br />Noroc! S-auzim de bine!<br /><br />PS: Am spus mai sus ca voi reveni asupra unei expresii. Ei, bine, revin!<br /> Expresia "litere de o schioapa" mi se pare un total nonsens. Ce legatura are scrisul cu mersul?? Stiu ca expresia mentionata vrea sa sublinieze un font gigant al unui enunt. Se subintelege ca literele scrise de o femeie schioapa sunt mai mari decat literele scrise de o femeie fara probleme grave de natura locomotorie. Permiteti-mi sa ma indoiesc de teoria asta. Astept inca rezultatele cercetatorilor britanici. Pana atunci: JOS DISCRIMINAREA!Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-77411490471548268312011-03-07T11:51:00.000-08:002011-03-07T13:19:26.339-08:00Pacatul prostului......gust.<br />E martie, dar cui ii pasa?!<br />As fi bucuros sa fie martie mereu, dar nu ma concentrez prea tare. Nu merita efortul. Nu constientizez pentru a nu pata nota iernii inca prezenta.<br />Si daca tot ninge, ninge cu ghinion si stres. Ninge cu gropi si mizerie. Ninge cu prostie in intreaga Romanie. Si sunt al dracului de mandru de tara mea, ca nici voi nu sunteti prea modesti, sa fim seriosi. Ninge a iarna eterna. A mai nins si pana acum, vor spune unii, dar parca niciodata nu e destul. Parca niciodata nu s-ar opri sau nu s-ar fi oprit.<br />A inceput de ieri sa cada... Observam sensul peiorativ al lui "ieri", un fel de nica"ieri". Din trecut si din senin a inceput sa cada cu laturile Celui de Sus, cu veninul sarpelui din gradina paradisului, cu ramasitele soldatului cazut la Marasesti, Marasti si Oituz. A nins cu flori si cu copiii din flori ai lui Decebal si Traian...si nu s-a mai oprit pana ce orizontul s-a intunecat. Ningea cu pionieri si cercetasi, cu detinuti si cadavre de intelectuali si dizidenti. Ni s-a stins zambetul cand a batut mai tare vantul dinspre Siberia indepartata. Pe cat de incredibil pare, am avut si un moment de luciditate. Ne-am dorit o raza de soare sa dezghete acel blestem numit de unii comunism. A fost prea putin!<br />Pe cat posibil a nins cu ura, invidie, orgoliu si minciuna. Ninge ambiguu, neclar. Ninge o istorie patata. Noaptea ninge cu tradare...<br />Curg din cer rauri de obedienta si supunere ca sa ne astampere setea. Bruma de superficialitate devine tot mai densa. Stam toti intinsi si facem ingeri atunci cand ninge cu falsitate. Construim oameni din zadapa slabei sperante de mai bine. Ninge cu snobism. Fulgi de plastic ieftin cad peste orasul adormit...mereu adormit. Omat pustiu si de proasta calitate peste care calca oameni de nimic. Posibil sa mai ninga...etern. Suntem la polul nord al penibilului si lipsa simtului de ridicol e tot mai acuta. Frigul neputintei ne patrunde in oase.<br />E iarna umilintei noastre si o traim cu portia in fiecare zi.<br />Inchei cu o vorba specifica intelepciunii autohtone: "cand nu mai pot de frig, mai pun o haina pe mine". Adaptabil in orice conditii. O specie de invidiat. Sa tot ninga...<br />Noapte senina!Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-90533299367929046532011-01-25T11:05:00.000-08:002011-01-25T11:56:43.899-08:00o gura de oxigenBuna seara!<br />M-ati si uitat?!?<br />Era cazul!<br />Pornind de la ciudatul sentiment ce ma incearca recitind ce am scris in anul trecut, am ajuns la inevitabila concluzie cum ca ar fi cazul sa pun din nou mana pe... pe ce?!<br />Pe tot ce pun mana, mai mult sau mai putin intamplator, stric. Nu reusesc sa recapat echilibrul. Acum nici nu mai stiu daca l-am stapanit vreodata. Port asupra mea vina celui care paseste in surdina, a celui care nu vrea sa strice cu intrebarile sale pacea celor din jur. Port vina celui care ridica superficialitatea la rang de arta si se lasa apoi sedus de ea. Devin, intr-o clipa, inchipuirea celor ce isi doresc linistea absurda. Capat falsa noblete a unui surdo-mut, pe care soarta l-a inzestrat cu nenumarate talente inca nedescoperite.<br />Poate ca circul s-a mutat. In urma sa raman ridurile in iarba si lemnele arse ce fumega a toamna.<br />Mai tarziu se lasa ceata, frigul, viscolul, durerea, nepasarea, uitarea.<br />As fi plecat de ieri, dar stiu ca drumul e blocat. As fi ramas, dar stiu ca asta iti imaginai. Urasc sa fiu previzibil...atat de previzibil. Poate prea previzibil, incat nici sa nu te astepti la urmatoarul meu pas. Ma pot surprinde uneori, mai ales cand falsa modestie si un pseudoentuziasm de mahala imi inunda jumatatea intunecata a personalitatii mele, aparent fara cusur.<br />Dau la schimb apatia zilelor plictisitoare de iarna, pe doua-trei ore petrecute intr-un somn linistit, unde visele iti pot aduce un zambet. As vrea...<br />Vorbesc despre minciuna. E comod. E practic si natural pe parcurs. E al dracului de simplu. Totul se reduce exact ca in ecuatiile de clasa a opta. Ramai cu o singura necunoscuta, apoi, te chinui o viata intreaga s-o seduci... Banal!<br />Invartindu-ma in jurul acelorasi obscure explicatii, descopar noi raspunsuri aparent logice la intrebarile nascute din minciuna mama. Se dezvolta o intreaga opera de trei parale. Un dans grotesc al unei societati cu continutul scurs. Pura comedie.<br />Astept sa treaca timpul, dar parca as mai astepta ceva. Nu stiu. Asa imi vine. Sa tot astept si sa se tot intample. Imi pare ca e un joc ce tine de cand lumea. Fascinant pentru cineva care constientizeaza o data la... La dracu! Poate o data si atat.<br />Bai, sa va spun o chestie. As pierde vremea daca as mai scrie. Jur ca am incredere in ce vad la fel de putin cum am in ce cred. Ma pot transpune in cea mai simpla poveste si sa numar pe degete lucrurile care va incanta, dar parca mai frumos este sa lasi imaginatia libera si nesupravegheata in curtea din spatele casei. M-ar putea cineva contrazice?!?<br />Cat despre adevar si minciuna, ma intorc la Mister Feodor Mihailovici Dostoievski, care scria asa: "Adevarul adevarat este intotdeauna neverosimil. Ca sa faci adevarul sa para verosimil, trebuie sa-i mai adaugi si putina minciuna".<br />La somn!Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-35937981246774412092010-10-21T10:50:00.000-07:002010-10-21T11:28:49.197-07:00Cand perversa de pe Targu Ocna intalneste violatorul din CrangasiDe cateva saptamani bune imi plimb fizicul prin toate bodegile capitalei. Cica incerc sa imi dau o pauza, un reset urmat de un restart. Dupa care o forma ciudata de update la nivel emotional si social urmeaza acestui proces lent de formatare. Ciudat, imi place!<br />Am luat hotararea asta impreuna cu creierul meu, care imi tot repeta obsesiv ca are nevoie de concediu. Avand de ales intre cele doua variante oferite de angajatori, respectiv cel de odihna si cel medical, creierul meu mi-a sugerat sa aleg prima varianta. Distractiv si pentru mine, ce-i drept. Prefer oricand o carciuma in locul unui spital. Chiar daca fanteziile mele cu asistente nu si-au gasit inca pacea si alinarea ( aviz amatoarelor ). Amin!<br />Am facut slalom printre pub-urile simpliste din centrul vechi - o investitie sigura in aceasta vara torida, dar se pare ca nu doar cu impact sezonier - apoi am gasit vreo doua-trei cuiburi de viespi unde mi-am gasit alinarea in pahar. Prieten cu barmanii, cu tipe care servesc la bar ( nu e corect termenul de barmanita ), tipe care te servesc la bar sau sub bar ( a nu se confunda ), tipi care beau cu tine, langa tine, din cauza ta si datorita tie...tipe care beau sa uite de tine, dar ele nu stiu asta inca etc.<br />Am facut slalom printre principii si moralitate, printre prejudecatii si conceptii, printre oboseala si deznadejde. Am ras de oameni mai inteligenti ca mine si i-am admirat pe cei prosti. Am lasat sa treaca de la mine orice, mai putin starea de fapt care ma consuma cu tot cu ambalaj. Am fost pierdut, satul, multumit, sadic, meschin si incoerent.<br />Toate astea au trecut dupa prima bere urmata de un lung sir de shot-uri. Dimineata...aerul curat s-ar putea sa-ti sparga fata!<br />Voi stiti cat m-am chinuit eu sa fac articolul asta?!?<br />Nu, nu sase luni!<br />Acum stau si ma uit cu nostalgie la vara asta care s-a cam dus de aproape doua luni de zile. Imi amintesc de zilele cu soare, de noptile in vama, de drumurile din fiecare weekend, de singuratatea mea pretioasa, de cartile citite, de serile pierdute, de diminetile...dracu mai stie cum erau diminetile, ca eu nu reuseam sa imi revin atat de repede.<br />Am facut mult "sport" la viata mea. Recunosc! Am dus-o asa pe picioare, precum un cal de curse la ultima sa aparitie in marea finala de la Derby.<br />Ascuns de ipocrizie, incerc sa-mi pastrez intacta imaginea. Uneori chiar reusesc.<br />Nu e satisfactie mai mare decat sa realizezi ca uneori poti fi cel mai bogat om din lume. Pana la urma, la sfarsitul zilei, tot ce ai, nu sunt banii din cont, ci demnitatea. Restul se poate duce pe apa sambetei si de ultimii mei bani mi-as lua o vodca cu conditia sa aduceti voi sucul si tigarile.<br />O carte buna, un fum, o femeie frumoasa, o seara senina pe malul marii, un pahar cu vin bun, o sclipire in ochi sunt lucruri care intradevar conteaza, te fac fericit si pentru care merita sa traiesti.<br />Eu, tu, restul lumii. Ramanem singuri. Ma pot impaca cu asta.<br />Pai, ori suntem intelectuali ori nu mai suntem!Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-62474148404470979812010-09-23T13:53:00.000-07:002010-09-23T14:42:24.956-07:00fugit irreparabile tempusE foarte greu sa traiesti impacandu-te cu adevarul despre tine si mult mai usor iti vine a trai cu minciunile despre mine si fratii mei.<br />Intre noi doi sunt atat de multe diferente, atat de mare prapastia, atat de diferite lumile, incat ar trebui sa renasca universul si sa moara de un infinit de ori, si tot nu stiu daca ne-am situa vreodata pe acelasi drum. Nici macar la o distanta scurta nu-mi va fi dat sa te vad. Nici nu mi-as roti capul dupa tine, ce-i drept.<br />In spatele tau stau sa moara toate sperantele mele de cand eram copil si pana mai ieri. In spatele tau dispare tot ce m-a incalzit vreodata. Singurele sentimente de apartenenta pe care le-am avut, se pierd in abisul mitocaniei tale, strivite de greutatea pe care ti-au pus-o altii pe umeri si care te va strivi si pe tine la un moment dat. Asta se va intampla mai devreme sau mai tarziu, pentru ca nu esti decat un vierme colorat in tara viermilor speriati. Iti meriti soarta. Singurul lucru care imi incanta mintea imbolnavita de furia vremurilor, este faptul ca voi fi acolo sa te privesc cum te scufunzi in propria-ti mizerie. Nu o sa iti intind mana. Nu o va face nimeni. Lumea va fi iar preocupata sa traiasca, sa isi linga ranile, sa isi scoata copiii la lumina soarelui. Soare pe care nu-l vei mai vedea de acolo de unde vei fi tu.<br />Poti da vina pe soarta, pe diavol sau pe cei din jur, nici in ultima clipa nu vei realiza ca e doar vina ta. E vina pe care o suporti fara sa stii ca te macina. Limbajul tau de mahala se va transforma intr-un strigat de neputinta. Esti pe calea cea rea. Esti pe calea pe care o meriti.<br />Nu imi pasa de tine. Esti atat de diferit, de bolnav, de murdar, de afundat in mocirla, incat tot aurul pe care-l porti in buzunare te va trage mai adanc in noroi. E locul tau. Eu nu pot decat de undeva de sus sa admir peisajul.<br />Ironia este ca cei ca tine, inca nu si-au anticipat soarta, la fel cum nici tu nu ai fost in stare. E rolul vostru, al prostilor, sa duceti povara nesimtirii mai departe.<br />Bine ca te-ai nascut in Romania. Oriunde in alta parte erai ars pe rug si spulberat. Aici esti in locul potrivit. Meriti tot ce primesti cu prisosinta. Inca mai e loc. Sub protectia unei societati innebunite dupa mercantilism si kitch, apari ca un pseudofilosof de mana a cincea si iti expui ineptiile pe la toate posturile media de calitate indoielnica.<br />Patetic si jalnic te indrepti cu toata viteza inainte, spre prapastia ce singur ti-ai sapat-o. Esti atat de previzibil. Prostia ta e una limitata si plictisitoare. Scriu asta indoindu-ma ca tu, daca ai ajunge la performanta de a citi vreodata, ai putea intelege ca prost e cel care repeta aceiasi greseala de maxim trei ori. Pentru tine nu s-a inventat inca termen de comparatie...<br />Iti calc pe cap adeptii, pentru ca nu imi place sa ma manjesc cu cacat si am toata scarba posibila pentru cei ce stau cu mana intinsa la poarta casei tale.<br />Ma amuza teribil cei care se apleaca pentru a te linge in partile dorsale. Cunoscandu-ti surogatul de caracter pe care il posezi, stiu ca in scurt timp te vei intoarce si cu fata spre ei.<br />Am dreptul sa iti aplic corectii tie si celor ce te apara. Am dreptul sa scuip in fata majoritatea nevertebratelor ce colcaie precum serpii pe emblema sfanta. Pot si vreau sa fac asta. Pentru ca nu-mi pasa de cei slabi si prosti, nu-mi pasa de ipocriti si falsi, nu-mi pasa de viermi, de scursurile unei societati bombardate cu informatii infectate cu cele mai cumplite boli. Bolile mintii.<br />Je ne regrette rien!<br /><br />Dormi, ciobane... e somnul ce naste monstri. Intr-o zi o sa te trezesti in cosmarul ce acum iti bantuie doar noptile. Esti cel care-L jigneste pe Dumnezeu prin asociere.<br />El te iarta... NOI NU!<br /><br />Spre deliciul publicului, voi reveni...Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-22735378276527387242010-08-31T07:13:00.001-07:002010-08-31T08:14:30.176-07:00Peninsula - festival romanesc organizat de maghiariE al doilea an in care merg la festivalul de la Tg Mures, Peninsula. Anul asta am mers cu asteptari mari acolo, in primul rand datorita amintirilor inca vii de anul trecut. Din fericire s-a intamplat un lucru rar, asteptarile nu mi-au fost inselate. Dimpotriva, am ramas inca o data surprins de profesionalismul organizatorilor, de calitatea participantilor, de sunet si ambianta, de preturile "ramase in urma" fata de Bucuresti, de publicul prezent, in general de tot ce se intampla acolo.<br />Desi sunt cunoscut in cercul prietenilor ca fiind putin rasist din fire, am constatat cu stupoare ca aia pe care-i numim bozgori ne cam dau lectii in ceea ce priveste curatenia, organizarea, ospitalitatea si bunul simt. Asta e tristul adevar pentru noi. Apoi am stat sa ma gandesc cand am auzit ultima data de un sas sau secui plecat la furat prin Spania. Nu prea mi-a iesit. Culmea e ca festivalul se desfasoara intr-un cartier tiganesc, la propriu. Nu stiu cum dracu s-a facut ca nu s-a auzit nicio manea timp de 3 zile, niciun Mercedez cu geamuri negre si ghiuluri stralucinde la imbinarea chederelor dinspre sofer, nicio bataie cu sabii si alte arsenale de film cu ninja, niciun "bah, ce te uiti la gagica-mea, ca te sparg sa moa' mama!". Ciudat!!!<br />Lume imbracata cu gust, oameni zambitori, muzica buna, mancare si bautura ieftina, concerte de calitate, curatenie. Haos si voie buna. Sa fie primit!<br />Am avut parte de ploaie si frig duminica, noroc cu vodca si cu Korn.<br />Sambata a fost cea mai misto zi. A fost ziua in care au cantat Tricky. Pt cei care nu cunosc trupa sau nu gusta genul, nu are rost sa mai dezvolt. Pt cei care stiu ce inseamna Tricky - live, am un singur lucru sa le spun: SPER CA ATI FOST ACOLO. DACA NU, ATI PIERDUT CELE MAI IMPORTANTE DOUA ORE PE ANUL ACESTA.<br />Tg Mures - un oras curat, fara gropi, renovat fiecare bloc, multe flori, putin praf, zero gauri in asfalt, preturi decente, oameni zambitori.<br />Legenda aia ca daca nu cunosti maghiara nu te serveste nimeni se infirma. Am fost la un restaurant unde tot personalul vorbea limba maghiara. Am intrebat daca au Gulash si au spus ca nu au in meniu. Atunci am rugat-o pe chelnerita sa ne indice un loc unde putem gasi un Gulash bun. S-a intors dupa doua minute si ne-a zis ca bucatareasa a spus ca ne face Gulash special pt noi. Asa a fost...si chiar a meritat. Cat credeti ca a costat? 5 lei portia... mda :). Marketing against rasism!!!!<br />Am revenit in Bucuresti cu gandul ca mai exista o sansa. Oamenii pot fi si toleranti si inteligenti in Romania. Daca tot suntem o natie cam de rahat, care se bate cu pumnul in piept a ipocrizie de multe ori, poate ne lasam influentati si pozitiv din partea unor minoritati conlocuitoare. Poate uitam limbajul de cartier si gesturile de cocalari si facem si treaba, asa de slabi ce suntem si usor influentabili. Poate se prinde si ceva bun.<br />A nu se interpreta ca sunt de acord cu aberatiile cerute de udmr sau de extremistii nationalisti din Harghita sau Covasna. Departe de mine. Sunt doar incantat ca un strain care ajunge in Romania, Tg Mures, pleaca placut impresionat. Cauza... omul sfinteste locul. Din fericire acel loc se afla la mine in tara. Din pacate, e un oras martir din cauza unui guvern post-revolutionar ce a dus crima la rang de virtute. Guvern roman, nu maghiar ;).<br />Va las sa va delectati cu clipul piesei care a deschis concertul Tricky.<br />Voi reveni asupra subiectului cu alta ocazie.<br /><br /><br /><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dx6uEV5nQ1Q5sMMM5QSGRtUqdRvKYxGzAldrCWRij346mrhxK3ghVgXDf7xVUh2j6F6vwssSKQzl63TTXuFHg' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe>Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-1366409487135903869.post-39895230253571393072010-08-24T12:27:00.000-07:002010-08-24T12:29:03.389-07:00High Hopes<meta equiv="CONTENT-TYPE" content="text/html; charset=utf-8"><title></title><meta name="GENERATOR" content="OpenOffice.org 3.2 (Win32)"><style type="text/css"> <!-- @page { margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } A:link { so-language: zxx } --> </style> <p style="margin-bottom: 0in;">E ca atunci cand te nasti si zambetul cald al mamei imprastie grijile unei viitoare vieti pline de incercari. E ca atunci cand visezi cu ochii deschisi ca esti un astronaut celebru sau un luptator caruia lumea ii cade la picioare. E ca atunci cand visezi sa fii cel mai bun la fotbal sau la matematica. E ca atunci cand intelegi prima carte pe care o citesti si o recitesti cu nostalgie de cate ori ai ocazia. E ca atunci cand te visezi eroul celui mai cunoscut film. E ca atunci cand ai pierdut un parinte drag si cineva, pe care nu-l cunosti, intra in sufletul tau si iti spune sa mergi mai departe. E ca atunci cand bei prima sticla de vin singur si te gandesti ce rost au toate. E ca atunci cand saruti pentru prima data. E ca atunci cand il descoperi pe Dumnezeu in tine. E ca atunci cand il pierzi pe Dumnezeu din tine. E ca atunci cand simti ca pamantul iti fuge de sub picioare si crezi ca tu nu vei reusi sa treci peste acel moment. E ca atunci cand ai luat bac-ul si mergi cu prietenii la o bere. E ca atunci cand ti se indeplineste un vis. E ca atunci cand te indragostesti pentru prima oara si iti imaginezi intreaga ta viata langa acea persoana. E ca atunci cand te aprecieaza cu adevarat cei din jurul tau. E ca atunci cand iti dai seama ca ai un singur prieten. E ca atunci cand realizezi ca nu ai alti prieteni. E ca atunci cand primesti ce ti-ai dorit de Craciun. E ca atunci cand vine vara pe care o asteptai cu nerabdare. E ca atunci cand te plimbi singur pe malul marii si iti aduci aminte de tot prin ce ai trecut. E ca atunci cand iei heroina si nu mai esti nimic din ce ai fost. E ca atunci cand simti ca esti pierdut. E ca atunci cand ai terminat facultatea si esti gata sa iei viata in piept. E ca atunci cand la capatul unei calatorii te asteapta persoana iubita. E ca atunci cand esti purtat pe brate. E ca atunci cand urli cu putere la cel mai tare concert din viata ta. E ca atunci cand conduci nebuneste cu 200 km/h si muzica la maxim. E ca atunci cand faci sex. E ca atunci cand faci cea mai tare orgie din viata ta. E ca atunci cand aluneci si decazi. E ca atunci cand intri cu viteza intr-un stalp si nu iti mai amintesti cum ai ajuns pe patul de spital. E ca atunci cand pleci din gara de nord cu nasul si ajungi peste o zi al Amsterdam. E ca atunci cand fumezi cu cei ca tine. E ca atunci cand urasti prostia. E ca atunci cand juri ca de maine te lasi. E ca atunci cand a doua zi o iei de la capat. E ca atunci cand viata iti joaca feste. E ca atunci cand nu-ti mai pasa. E ca atunci cand esti singur...singur. E ca atunci cand vorbesti cu tine si e cineva acolo care iti da raspunsul la care te asteptai mai putin. E ca atunci cand ai incredere in tine. E ca atunci cand o iei razna de fericire. E ca atunci cand pierzi ultimul tren. E ca atunci cand iti iei primul pumn in fata. E ca atunci cand ti se mai acorda o sansa. E ca atunci cand eliberezi demonii din tine. E ca atunci cand mergi mandru si cu capul sus pe strada. E ca atunci cand razi de fericire. E ca atunci cand plangi si nu te poti opri. E ca atunci cand realizezi ca viata e prea scurta. E ca atunci cand iti este dor de cei pe care i-ai pierdut. E ca atunci cand uiti de tot. E ca atunci cand te trezesti dintr-un somn lung. E ca atunci cand esti departe de casa, de rude, de iubita, de prieteni. E ca atunci cand urasti cu toata fiinta ta. E ca atunci cand dragostea e mai puternica decat ura pe care o porti in tine. E ca atunci cand esti una cu cei de langa tine. E ca atunci cand te regasesti in privirea celui de langa tine si in momentul ala cerul devine mai senin. E ca atunci cand intr-un asfintit perfect distingi doua culori ce iti aduc un zambet larg pe buze. E ca atunci cand sacrificiul il faci din placere. E ca atunci cand cei ce nu te-au inteles, te lasa sa zbori. E ca atunci cand esti fata in fata cu destinul. E ca atunci cand renasti dupa ce-ai murit de zeci si sute de ori. E ca atunci cand lumea te acuza pe nedrept. E ca atunci cand nimeni nu te intelege. E ca atunci cand uiti de tot ce te inconjora. E ca atunci cand pur si simplu nimic nu mai exista, nimic nu mai conteaza, nimic nu te mai poate afecta... </p> <p style="margin-bottom: 0in;">E atunci cand esti doar TU SI STEAUA BUCURESTI. </p> <p style="margin-bottom: 0in;">Dureaza 90 de minute.</p> Alexis LCChttp://www.blogger.com/profile/12563434349251199878noreply@blogger.com1